Portal:Sistemul solar
Sistemul solar

Sistemul Solar este format din Soare împreună cu sistemul său planetar (care cuprinde opt planete împreună cu sateliții lor naturali) și alte obiecte non-stelare.
În afară de cele opt planete, oamenii de știință au emis ipoteza existenței unei alte planete, denumită provizoriu A noua planetă. Această ipotetică planetă gigantă s-ar afla la marginea Sistemului Solar. Existența planetei ar explica configurarea orbitală neobișnuită a unui grup de obiecte transneptuniene (OTN). La 20 ianuarie 2016, cercetătorii Konstantin Batygin și Michael E. Brown de la Institutul de Tehnologie din California au anunțat că există dovezi suplimentare indirecte privind existența unei a noua planete dincolo de orbita planetei Neptun. Aceasta ar orbita în jurul Soarelui între 10.000 și 20.000 de ani. Conform studiului publicat în Astronomical Journal, „Planeta Nouă” ar avea o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât Terra și s-ar afla la minim 200 UA.
Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (mai precis în Brațul Orion), galaxie care are cca. 200 de miliarde de stele. El s-a format acum 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cel mai masiv obiect este steaua centrală - Soarele, al doilea obiect ca masă fiind planeta Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pământul și Marte, numite planete terestre / planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite giganți gazoși, sunt mult mai masive decât cele telurice. Cele mai mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două planete mai îndepărtate, Uranus și Neptun, sunt compuse în mare parte din substanțe cu o temperatură de topire relativ ridicată (comparativ cu hidrogenul și heliu), numite ghețuri, cum ar fi apa, amoniacul și metanul. Ele sunt denumite „giganți de gheață” (termen distinct de cel de „gigant gazos”). Toate planetele au orbite aproape circulare dispuse într-un disc aproape plat numit plan ecliptic.
Sistemul solar prezintă câteva regiuni unde se află diferite obiecte mici. Centura de asteroizi, situată între Marte și Jupiter, este similară din punct de vedere al compoziției cu planetele terestre, deoarece o mare parte dintre obiecte sunt compuse din rocă și metal. Dincolo de orbita lui Neptun se află centura Kuiper și discul împrăștiat; multe dintre obiectele transneptuniene sunt în mare parte compuse din ghețuri.
Articol selectat — schimbă articolul

Jupiter este a cincea planetă de la Soare și cea mai mare din Sistemul Solar. Este un gigant gazos cu o masă de o miime din cea a Soarelui, dar de două ori și jumătate decât masa totală a tuturor celorlalte planete din Sistemul Solar.
Jupiter este unul dintre cele mai strălucitoare obiecte vizibile cu ochiul liber pe cerul nopții și a fost cunoscut civilizațiilor antice încă de pe vremea istoriei înregistrate. Este numit după zeul roman Jupiter. Când este privit de pe Pământ, Jupiter poate fi suficient de luminos pentru ca lumina sa reflectată să arunce umbre și este în medie cel de-al treilea obiect natural ca strălucire pe cerul nopții după Lună și Venus.
Jupiter este formată din trei sferturi de hidrogen și un sfert din heliu. Poate avea un nucleu stâncos din elemente mai grele, dar la fel ca celelalte planete gigante, lui Jupiter îi lipsește o suprafață solidă bine definită. Datorită rotației sale rapide, forma planetei este cea a unui elipsoid de rotație (mai turtit la poli și mai bombat la ecuator). Atmosfera exterioară este vizibil segregată în mai multe benzi la latitudini diferite, rezultând turbulențe și furtuni de-a lungul granițelor lor de interacțiune. Cel mai cunoscut detaliu al suprafeței sale este Marea Pată Roșie descoperită în secolul al XVII-lea cu un telescop, care este un anticiclon cu diametrul mai mare decât diametrul Pământului. Planeta are inele greu vizibile și o magnetosferă puternică. Jupiter are 67 de sateliți cunoscuți printre care se numără cei patru sateliți galileeni descoperiți de Galileo Galilei în 1610. Ganymede, cel mai mare dintre aceștia, are un diametru mai mare decât planeta Mercur.
Biografie selectată — schimbă articolul

Johannes Kepler (n. 27 decembrie 1571 – d. 15 noiembrie 1630) a fost un astronom, matematician, astrolog german. Este o figură cheie a Revoluției științifice din secolul al XVII-lea, cunoscut mai ales pentru legile sale privind mișcarea planetelor și pentru cărțile sale Astronomia nova, Harmonice Mundi și Epitome Astronomiae Copernicanae, influențându-l, printre alții, pe Isaac Newton, oferind una dintre bazele teoriei sale despre Legea atracției universale. Varietatea și impactul operei sale l-au făcut pe Kepler unul dintre fondatorii și părinții astronomiei moderne, ai metodei științifice, ai științei naturale și moderne.
Kepler a fost profesor de matematică la un seminar din Graz, unde a devenit un asociat al prințului Hans Ulrich von Eggenberg. Mai târziu, a devenit asistent al astronomului Tycho Brahe la Praga și, în cele din urmă, matematician imperial al împăratului Rudolf al II-lea și al celor doi succesori ai săi, Matia și Ferdinand al II-lea. De asemenea, a predat matematică la Linz și a fost consilier al generalului Wallenstein. În plus, a realizat lucrări fundamentale în domeniul opticii, fiind numit părintele opticii moderne, în special pentru lucrarea Astronomiae pars optica. De asemenea, a inventat o versiune îmbunătățită a telescopului refractant, telescopul Keplerian, care a devenit baza telescopului refractant modern, îmbunătățind totodată și designul telescopului proiectat de Galileo Galilei, care a menționat descoperirile lui Kepler în lucrarea sa.
Kepler a trăit într-o epocă în care nu exista o distincție clară între astronomie și astrologie, dar exista o diviziune puternică între astronomie (o ramură a matematicii în cadrul artelor liberale) și fizică (o ramură a filozofiei naturale).
Categorii
Sistemul solar liste
Lucruri pe care le poți face
Știați că — schimbă articolul

- ... că Jupiter este singura planetă capabilă să atragă o cometă interstelară (foto) pe o orbită centrată pe Soare?
- ...că satelitul Explorer 32 a reușit să determine densitatea atmosferei superioare prin observații de la sol ale efectului de rezistență asupra satelitului?
- ... că Solar Sentinels, o navă spațială a NASA concepută pentru a studia Soarele, va trebui să supraviețuiască la o distanță față de Soare de numai un sfert din distanța Pământ–Soare?
- ...că la puțin peste 50 de kilometri deasupra suprafeței sale, atmosfera lui Venus are o presiune și o temperatură foarte asemănătoare cu cele ale Pământului, ceea ce o face să fie cea mai asemănătoare cu cea a Pământului din Sistemul Solar?
- ...că NASA efectuează teste pe teren, denumite Desert RATS, pentru noile tehnologii destinate explorării cu echipaj uman a suprafeței Lunii, a planetei Marte sau a altor planete?
- ...că unii astrologi susțin că Pământul are un al doilea satelit natural pe care îl numesc Lilith?
Imagine selectată — schimbă imaginea
Asociația Wikimedia
Pagina principală | Bun venit | Căutare | Manual de stil | Comunitate | Ajutor | Contact Căutare · Index · Cuprins · Categorii · Articole · Fișiere · Formate · Utilizatori · MediaWiki · Wikipedia · Pagini de Ajutor · Portaluri · Proiecte · Întreținere · Servicii · Unelte · Distincții
|