Portal:Jupiter

Astronomie

Galaxii

Stea

Planetă

Gaură neagră

Calea Lactee

Sistemul solar

Soare

Mercur

Venus

Terra

Luna

Marte

Centura de asteroizi

Jupiter

Saturn

Uranus

Neptun

Centura Kuiper

Norul lui Oort

Bine ați venit în Portalul Jupiter!
Acest Portal își propune să prezinte informații despre Jupiter.

modificare

Jupiter

Jupiter este a cincea planetă de la Soare și este cea mai mare dintre toate planetele din Sistemul solar. Are diametrul de circa 11 ori mai mare decât cel al Pământului, o masă de circa 318 ori mai mare și un volum de circa 1300 ori mai mare.

Jupiter este al patrulea obiect de pe cer ca strălucire (după Soare, Lună și Venus; și câteodată Marte). A fost cunoscut din timpuri preistorice. Descoperirea de către Galileo Galilei și Simon Marius, în 1610, ai celor patru mari sateliți ai lui Jupiter: Io, Europa, Ganymede și Callisto (cunoscute ca sateliții Galileeni) a fost prima descoperire a unui centru de mișcare aparent necentrat pe Pământ. A fost un punct major în favoarea teoriei heliocentrice de mișcare a planetelor a lui Nicolaus Copernic; susținerea de către Galileo a teoriei coperniciene i-a adus probleme cu Inchiziția.

Înainte de misiunile Voyager erau cunoscuți 16 sateliți.

Jupiter are probabil un „miez” de material solid în cantitate de 10 până la 15 mase Pământene.

Deasupra acestui miez se găsește partea principală a planetei formată din hidrogen metalic lichid. Această formă exotică a acestui element atât de comun se găsește doar la presiuni ce depășesc 4 milioane bari, cum este cazul în interiorul lui Jupiter (și Saturn). Hidrogenul metalic lichid e format din electroni și protoni ionizați (ca în interiorul Soarelui dar la o temperatură mult mai mică). La temperatura și presiunea din interiorul lui Jupiter hidrogenul este un [lichid], și nu un gaz. Este un conducător electric și sursa câmpului magnetic a lui Jupiter. Acest strat conține probabil ceva heliu și unele urme de „ghețuri”. Stratul de la suprafață e compus în principal din hidrogen molecular obișnuit și heliu ce e lichid în interior și gazos la exterior. citește mai mult...

modificare

Articole selectate

În prezent sunt cunoscuți 79 de sateliți naturali ai planetei Jupiter, care are astfel cei mai mari și cei mai mulți sateliți dintre toate planetele Sistemului solar. Cei mai mari sateliți, cei patru sateliți galileeni, au fost descoperiți în anul 1610 de Galileo Galilei și au fost primele corpuri cerești descoperite care nu orbitează în jurul Pământului și nici în jurul Soarelui. Spre sfârșitul secolului XIX, au fost descoperiți zeci de sateliți jovieni mai mici și au fost denumiți în cinstea iubitelor sau a fiicelor zeului roman Jupiter sau ale zeului grec, Zeus. Sateliții galileeni sunt cele mai mari obiecte care orbitează în jurul lui Jupiter, iar împreună cu ceilalți 75 de sateliți și inelele reprezintă doar 0,003 procente din masa totală care gravitează în jurul planetei.

citește mai mult...

Atmosfera lui Jupiter este cea mai mare atmosferă planetară din Sistemul Solar. În principal, ea este alcătuită din molecule de hidrogen și heliu în cantități aproximative cu cele prezente în atmosfera Soarelui. Alți compuși chimici sunt prezenți în cantități mici și includ molecule de metan, amoniac, hidrogen sulfurat și apă. În ciuda faptelor că se crede că apa se află adânc în atmosfera lui Jupiter, în mod direct, ea se află în concentrații foarte mici. Oxigenul, azotul, sulful și gazele nobile se află în cantități mai mari decât pe Soare. Atmosfera lui Jupiter are o zonă marginală mai mică, iar apoi, treptat, stratul atmosferic ajunge la interiorul lichid al planetei.

citește mai mult...

modificare

Biografie selectată

Giovanni Domenico Cassini, cunoscut și ca Gian Domenico Cassini sau Jean-Dominique Cassini, (n. 8 iunie 1625, Perinaldo - d. 14 septembrie 1712, Paris) a fost un matematician, astronom, inginer și astrolog italo-francez.

Fiul său, Jacques Cassini, a fost, de asemenea, un cunoscut astronom francez.

Originară din Italia, familia sa s-a stabilit în Franța în timpul regelui Ludovic al XIV-lea.

A studiat la Vallebone, apoi la Colegiul iezuit din Genova, unde l-a avut ca profesor pe Caselli.

A fost profesor la Bologna și la Paris și primul director al Observatorului din Paris (între 1671-1712), construit de Colbert. A fost membru al Academiei de Științe a Franței.

A fost secretar de ambasadă la Curtea lui Ludovic al XIV-lea. În 1650 îl cunoaște pe Cavalieri, creatorul metodei indivizibilelor.

În ultimii ani din viață și-a pierdut vederea.

A descoperit patru sateliți ai lui Saturn și Jupiter, a studiat traiectoriile acestora. și a dat prima definiție valabilă a paralaxei Soarelui. citește mai mult...