Proteus (satelit)
| Proteus | |
.jpg) | |
| Denumiri alternative | Neptun VIII |
|---|---|
| Tip obiect | sateliții naturali ai lui Neptun Satelit natural  |
| Numit după | Proteu |
| Date generale | |
| Descoperire | Voyager 2 și Stephen P. Synnott 16 iunie 1989 |
| Caracteristicile orbitei | |
| Semiaxa mare | 117.647 ± 1 km (4,75 RN) |
| Excentricitatea | 0,00053 ± 0,00009 |
| Perioada siderală | 1,12231477 ± 0,00000002 zile |
| Viteza medie pe orbită | 7,623 km/s |
| Înclinarea față de ecuator | 0,524° (la ecuatoul lui Neptun) |
| Date fizice | |
| Raza medie | 210 ± 7 km[1] |
| Volum | 3,4 ± 0,4 ×107km³[2] |
| Masa | 4,4×1019 kg[a] |
| Densitatea medie | ~1,3 g/cm³ (estimate)[1] |
| Accelerația gravitațională la suprafață | 0.07 m/s2[b] |
| Viteza de eliberare | 0,17 km/s[c] |
| Albedo | 0,096[1][3] |
| Temperatura la suprafață | ~51 K |
| Magnitudine aparentă | 19,7[1] |
| Data descoperirii | |
Modifică text  | |
Proteus (greacă Πρωτεύς), cunoscut și ca Neptune VIII, este al doilea satelit natural al lui Neptun ca mărime și cel mai mare satelit interior al planetei. El a fost descoperit de sonda spațială Voyager 2 în anul 1989 și denumit în cinstea lui Proteu, zăul mării care avea capacitatea de a metamorfoza din mitologia greacă. Proteus îl înconjoară pe Neptun cu o orbită ecuatorială apropiată, care se află la o distanță de aproximativ 4,75 raze ecuatoriale a planetei.
În ciuda faptului că are un diametru mai mare de 400 km, Proteus are o formă oarecum neregulată, cu multe fațete concave și un relief care ajunge la o înălțime de 20 km. Suprafața sa este întunecată, de culoare neutră și plină de cratere. Cel mai mare crater are peste 200 km în diametru. Există, de asemenea, o serie de falii, șanțuri și văi legate de cratere mari.
Proteus, probabil, nu este un corp care s-a format odată cu Neptun; se crede că a fost atras mai târziu din resturile formate atunci când a fost capturat cel mai mare satelit Neptun, Triton.
NoteModificare
- ^ Masa a fost calculată prin înmulțirea volumului lui Stooke (1994)[2] cu o presupusă densitate de 1.300 kg/m3. În cazul în care se folosește dimensiuni puțin mai mari din documentele anterioare masa va crește la 5×1019 kg.[1]
- ^ Gravitația la suprafață a fost obținută cu ajutorul masei m, constantei gravitaționale g și razei r: Gm/r2.
- ^ Viteza de eliberare a fost obținută cu ajutorul masei m, constantei gravitaționale g și razei r: √2Gm/r.
NoteModificare
- ^ a b c d e „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). . Accesat în .
- ^ a b
doi:10.1007/BF00572198 10.1007/BF00572198
Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual - ^
doi:10.1016/S0019-1035(03)00002-2 10.1016/S0019-1035(03)00002-2
Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual
Legături externeModificare
- en Profilul lui Proteus la NASA's Solar System Exploration site
- en Pagina lui Proteus la The Nine Planets
- en Proteus, A Moon Of Neptune pe Views of the Solar System
- en Ted Stryk's Proteus Page
- en Neptune's Known Satellites (de Scott S. Sheppard)