Comisia Barroso

Comisie europeană

Comisia Barroso, formată din președintele José Durão Barroso și alți 24 de comisari (26 din 2007), a fost succesoarea Comisiei Prodi, pe care a înlocuit-o în ultimul trimestru al anului 2004.

Prevăzută inițial să înlocuiască comisia Prodi la 1 noiembrie 2004, opoziția puternică a Parlamentului European împotriva compoziției comisiei propuse de Barroso, l-a forțat pe aceasta să o retragă fără să o supună la vot la data stabilită.

IstoricModificare

Barroso a fost numit președinte și aprobat de Parlament în iulie 2004.[1]Cu toate acestea, Comisia propusă s-a întâlnit cu opoziția Parlamentului, în special în ceea ce privește Rocco Buttiglione și comentariile sale conservatoare, considerate incompatibile cu rolul său de comisar european pentru justiție, libertate și securitate. Opoziția a adus UE într-o criză minoră înainte ca Barroso să fie admis la Parlament și să-și remanieze echipa, înlăturând Buttiglione, iar Comisia sa a preluat mandatul la 22 noiembrie 2004.[2]Comisia a fost completată în 2007 cu doi membri ai Comisiei, la data aderării Bulgariei și României la UE.[3]

Comisia aprobatăModificare

Următoare listă de portofolii a fost trimisă de către președintele desemnat José Durão Barroso la Parlamentul European și aprobată pe 9 februarie 2010

Comisar Imagine Portfoliu Stat Partid Note
BarrosoJose Manuel Barroso   Președinte   Portugalia Popular
Național: PSD
AshtonCatherine Ashton   Înalt ReprezentantPrim-Vicepreședinte;
Afaceri Externe și Politica de Securitate
  Marea Britanie Socialist
Național: Laburist
RedingViviane Reding   Justiție, Drepturi Fundamentale și CetățenieVice-președinte;
Justiție, Drepturi Fundamentale și Cetățenie
  Luxembourg Popular
Național: CSV
AlmuniaJoaquin Almunia   CompetițieVice-Președinte;
Competiție
  Spania Socialist
Național: PSOE
KallasSiim Kallas   TransportVice-Președinte;
Transport
  Estonia Liberal
Național: PER
KroesNeelie Kroes   Agenda DigitalaVice-Presedinte;
Agenda Digitală
  Olanda Liberal
Național: VVD
TajaniAntonio Tajani   Industrie și AntreprenoriatVice-Președinte;
Industrie și Antreprenoriat
  Italia Popular
Național: PDL (Italia)
SefčovičMaroš Šefčovič   Relații Inter-Instituționale și AdministrațieVice-Președinte;
Relații Inter-Instituționale și Administrație
  Slovacia Socialist
Național: Smer
RehnOlli Rehn   Afaceri Economice și MonetareVice-Președinte;
Afaceri Economice și Monetare.
  Finlanda Liberal
Național: Keskusta
A fost făcut Vice Președinte și a obținut noi responsabilită față de euro, în 2011.[4]
PotočnikJanez Potočnik   Mediu   Slovenia Liberal
Național: LDS
PiebalgsAndris Piebalgs   Dezvoltare   Letonia Popular
BarnierMichel Barnier   Piața Internă și Servicii   Franța Popular
Național: UMP
VassiliouAndroulla Vassiliou   Educație, Cultură, Multilingvism și Tineret   Cipru Liberal
Național: EDI
SemetaAlgirdas Semeta   Taxare și Uniunea Vamală, Audit și Anti-Fraudă   Lituania Popular
GuchtKarel De Gucht   Comerț   Belgia Liberal
Național: VLD
DalliJohn Dalli   Politica de Sănătate și Consum   Malta Popular
Național: PN
Geoghegan-QuinnMáire Geoghegan-Quinn   Cercetare, Inovare și Știință   Irlanda Liberal
Național: FF
LewandowskiJanusz Lewandowski Programe Financiare și Buget   Polonia Popular
Național: PO
DamanakiMaria Damanaki   Afaceri Maritime și Pescuit   Grecia Socialist
Național: ΠΑΣΟΚ
GeorgievaKristalina Georgieva   Cooperare Internațională, Ajutoare Umanitare și Situații de Criză]]   Bulgaria Popular
Național: propus de ГЕРБ
OettingerGünther Oettinger   Energie   Germania Popular
Național: CDU
HahnJohannes Hahn   Politică Regională   Austria Popular
Național: ÖVP
HedegaardConnie Hedegaard   Acțiune pentru climat   Danemarca Popular
Național: KFP
FüleStefan Fule   Extindere și Politica Europeană de Vecinătate   Republica Cehă Socialist
Național: ČSSD
AndorLaszlo Andor   Ocuparea forței de muncă, Afaceri Sociale și Incluziune   Ungaria Socialist
Național: MSZP
MalmströmCecilia Malmstrom   Afaceri Interne   Suedia Liberal
Național: FP
CioloșDacian Cioloș   Agricultură și Dezvoltare Rurală   România Popular [5]
Național: propus de PD-L

Comisia propusă inițialModificare

Prima listă de portofolii a fost anunțată de președintele desemnat, José Durão Barroso, la 12 august, dar nu a fost aprobată de Parlamentul European. Diferența între prima compoziție propusă și cea finală este următoarea:

  • Rocco Buttiglione (Italia) deținea poziția de Vice-Președinte și Comisar însărcinat cu probleme de Justiție, Libertate și Securitate, în locul lui Franco Frattini
  • Ingrida Udre era comisarul Letoniei în locul lui Andris Piebalgs, și ea era responsabilă pentru Impozite și Uniunea Vamală, portofoliu care în compoziția finala i-a fost atribuit lui László Kovács.
  • László Kovács era Comisarul însărcinat cu Energia.

Audierile dinantea votului în Parlamentul European, a pus la îndoială potrivirea anumitor candidați; comitetele parlamentare au protestat contra viziunilor lui Rocco Buttiglione asupra homosexualității și femeii, însă acestea au considerat a fi o greșeală și alegerea

  • lui László Kovács pentru competență profesională insuficientă în domeniul energiei,
  • Neelie Kroes pentru înțelegrea insuficientă a anumitor subiecte specifice și mai ales pentru conflict de interese
  • Mariann Fischer-Boel pentru determinare insuficientă în apărarea intereselor fermierilor, și refuzul de a intra într-un dialog cu Parlamentul,
  • și a menționat și că Ingrida Udre s-a confruntat cu declarații asupra unor iregularități în fondurile partidului său politic

De sus, cea mai mare problemă au reprezentat-o viziunile lui Rocco Buttiglione. Deși a avut sprijinul EPP-ED (cel mai mare grup din Parlamentul European), socialiștii și liberalii au refuzat să voteze pentru Comisia care îl păstra pe Buttiglione în postul respectiv.

Respingerea de către Parlamentul European părând extrem de probabil, la 27 octombrie 2004, José Durão Barroso și-a retras propunerea pentru noua Comisie. Mai târziu, guvernul Italiei a anunțat retragerea lui Buttiglione din postul de comisar desemnat, numindu-l pe Franco Frattini în locul său. La cererea lui Barroso, guvernul leton a retras-o pe Ingrida Udre, numindu-l pe Andris Piebalgs în locul ei. Andris Piebalgs a ocupat înainte postul de "șef de cabinet" de către Sandra Kalniete, membrul leton al Comisiei Prodi. Nu în ultimul rând László Kovács a fost reprofilat către portofoliul Impozite și Uniunea Vamală.

PolitizareaModificare

În timpul mandatului lui Barroso, Comisia a înregistrat o creștere generală a politizării membrilor săi. Deși membrii ar trebui să rămână mai presus de politica națională, membrii au fost implicați în alegeri naționale sau candidați naționali susținători. De exemplu, comisarul Michel a participat la alegerile legislative în Belgia, 2007[6], în timp ce comisarul Kroes a sprijinit-o pe Angela Merkel în alegerile legislative în Germania, 2005, iar vicepreședintele Wallström la susținut pe Ségolène Royal în alegerile din Franța din 2007.[7]

Michel a susținut că politizarea acestui tip face parte din reconectarea Uniunii cu cetățenii săi, iar Wallström a susținut-o că UE trebuie să devină mai politică și controversată ca fiind un rol vital în comunicarea Comisiei[8]. Wallström a prezentat planurile de a acorda o mai mare importanță partidelor politice europene înainte de alegerile din 2009 și le-a oferit părților posibilitatea de a candida cu președinții Comisiei. Au existat speculații că, în acest scenariu, dacă ar fi câștigat sprijin, Barroso ar putea candida în calitate de candidat al Partidului Popular din 2009.[9]

NoteModificare

  1. ^ „MEPs confirm new Brussels chief”. BBC News. . Accesat în . 
  2. ^ Bowley, Graham (). „MEPs approve revamped Commission”. BBC News. Accesat în . 
  3. ^ „Bulgarian, Romanian EU commissioners approved”. Reuters. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  4. ^ José Manuel Durão Barroso President of the European Commission Speech by President Barroso: Briefing on the conclusions of the European Council of 23 and 26 October 2011 European Parliament Strasbourg, 27 October 2011, Comisia Europeană
  5. ^ EPP/Commissioners
  6. ^ „EU development commissioner to take unpaid leave”. EU Observer. . Accesat în . 
  7. ^ „EU commissioner backs Royal in French election”. EU Observer. . Accesat în . 
  8. ^ „Brussels struggles with communication policy”. EU Observer. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  9. ^ „European politics to get more political”. EU Observer. . Accesat în . 

Legături externeModificare

Precedat(ă) de:
Comisia Prodi
Comisia Europeană Succedat(ă) de:
Comisia Juncker