Comisia Literară Albaneză
| Comisia Literară Albaneză | |
 | |
| Înființare | 1 septembrie 1916 |
|---|---|
| Scop/Misiune | patriotic, intelectual |
| Sediu | Shkodër, Principatul Albaniei |
| Limbi oficiale | Albaneză |
| Oameni cheie |
|
Modifică date / text  | |
Comisia Literară albaneză (în albaneză Komisija Letrare Shqipe), cunoscută și sub numele de Comisia Literară de la Shkodër, a fost un comitet academic înființat în anul 1916 în orașul Shkodër din nordul Albaniei. Ea a reunit personalități importante ale publicisticii și literaturii albaneze din acea vreme și a fost formată cu scopul de a defini norme lingvistice și reguli ortografice fixe pentru limba albaneză, care lipseau la acea vreme, pentru a stimula publicarea manualelor școlare.
Istoric
modificareComisia a fost înființată oficial la 1 septembrie 1916 la inițiativa diplomatului austriac August Ritter von Kral. Printre membrii comisiei s-au numărat Gjergj Fishta, Luigj Gurakuqi, Hil Mosi, Aleksandër Xhuvani, Maximilian Lambertz, Gjergj Pekmezi, Ndre Mjeda, Sotir Peci și Mati Logoreci.[1] Membrii comisiei au convenit asupra necesității de a avea un standard ortografic „cât mai fonetic posibil” și o limbă literară unificată, care să păstreze ceea ce aveau în comun dialectele albaneze și să excludă toate formele regionale stigmatizate.[2]
Fishta a îndeplinit un rol principal în cadrul comisiei. El s-a străduit din răsputeri să-i convingă pe membrii comisiei să accepte ca dialectul din Shkodër să formeze baza limbii albaneze standard, ca urmare a contribuției culturale pe care scriitorii și literatura care foloseau acest dialect au adus-o culturii albaneze din acea vreme, „așa cum limba lui Dante servise pentru limba italiană literară”.[3] În ciuda influenței lui Fishta și a faptului că alți membri fondatori proveneau, de asemenea, din Shkodër, demersul lui nu a avut succes. Sub influența lui Aleksander Xhuvani, care a declarat că „unitatea limbii este unitatea națiunii” (în albaneză Njisia e gjuhes asht njisia e kombit.), comisia a acceptat ca dialectul din Elbasan să fie folosit ca bază a limbii albaneze standard.[4] Deși este un dialect gheg, el este unul sudic și cel mai apropiat posibil de dialectul tosk. Standardul lingvistic albanez a fost adoptat de Congresul Educațional de la Lushnje în 1920.[2]
Comisia a publicat o carte de citire pentru școlile gimnaziale în anul 1920.[2] Cu toate acestea, deoarece nu au fost publicate niciun dicționar și nicio gramatică oficială în noul standard lingvistic, acesta nu s-a impus. Mai mult, majoritatea scrierilor și traducerilor create în timpul Renașterii Naționale Albaneze (1870–1912) și la începutul secolului al XX-lea au fost scrise în dialectul tosk.[4]
După aceea
modificareEforturile pentru standardizarea limbii au continuat după cel de-al Doilea Război Mondial. O conferință a avut loc la Priștina în 1968, Conferința Lingvistică din Priștina (în albaneză Konsulta gjuhësore e Prishtinës), la care etnicii albanezi din Iugoslavia au adoptat standardul lingvistic folosit până atunci în Albania și bazat pe dialectul tosk în detrimentul dialectului gheg.[5] Standardul lingvistic actual bazat pe dialectul tosk a fost stabilit de Congresul de Ortografie a Limbii Albaneze din 1972.
Note
modificare- ^ Robert Elsie (), Historical Dictionary of Albania, Historical dictionaries of Europe (75) (ed. 2), Lanham: Scarecrow Press, p. 7, ISBN 9780810861886, OCLC 454375231
- ^ a b c Linda Mëniku; Héctor Campos (), Discovering Albanian I Textbook, Madison: The University of Wisconsin Press, p. xii, ISBN 9780299250843, OCLC 682895095
- ^ Robert Elsie (), Albanian Literature: A Short History, I.B.Tauris, pp. 118–119, ISBN 9781845110314, OCLC 62131578
- ^ a b Linda Mëniku; Héctor Campos (), Colloquial Albanian: The Complete Course for Beginners, Colloquial series, Routledge, p. x, ISBN 9780415597968, OCLC 694393712
- ^ Leonard Newmark; Philip Hubbard; Peter R. Prifti (), Standard Albanian : a reference grammar for students, Stanford, CA: Stanford University Press, p. 8, ISBN 9780804711296, OCLC 8417661