Comitetul Secret Macedonean
Societatea Macedoneană sau Comitetul Secret Macedonean (în macedoneană Таен македонски комитет, în sârbă Тајни македонски комитет) a fost organizație secretă înființată în anul 1885 de slavii macedoneni în orașul Sofia din Bulgaria pentru a promova un fel de identitate macedoneană slavă prosârbă(d), deosebită în special de identitatea etnică bulgară, înființarea Arhiepiscopiei de Ohrida separată de Exarhatul Bulgar(d) și promovarea unei limbi macedonene cu o puternică influență lingvistică sârbă.[2][3][4] Conducătorii societății au fost Naum Evrov, Kosta Grupčev, Vasilij Karajovev și Temko Popov.[5] Ei au fost trimiși de la Belgrad. La acea vreme, principalele linii directoare ale politicii sârbe cu privire la Macedonia, precum bulgarofobia, antiexarhismul și serbizarea(d) dialectelor macedonene, erau promovate de diverse organizații finanțate de guvernul sârb.[6]
În 1886 guvernul bulgar a descoperit organizația și a desființat-o. Conducătorii ei s-au întors în același an la Belgrad, unde guvernul Serbiei a stabilit o cooperare cu acea efemeră Societate Macedoneană.[7] Prin sprijinul acordat mișcării macedonene, guvernul Serbiei a avut intenția de a opri procesul de bulgarizare a slavilor macedoneni sau de a-i debulgariza.[8][9] În urma stabilirii cooperării sârbo-macedonene, a fost fondată în același an, la Constantinopol, Asociația Sârbo-Macedonenilor(d). Acest compromis cu interesele sârbești din Macedonia a determinat Comitetul Secret Macedonean să abandoneze mai târziu programul său separatist.[10] Drept urmare, membrii săi au promovat ulterior doar idei prosârbești.[11]
Note modificare
- ^ https://www.unicode.org/iso15924/iso15924-codes.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Ванчо Ѓорѓиев, Слобода или Смрт, Македонското националноослободително дело во Солунскиот вилает 1893-1903 година, Институт за Историја-Филозофски Факултет, Скопје
- ^ Славко Димевски, За развојот на македонската национална мисла до создавањето на ТМОРО, Култура - Скопје, 1980
- ^ Филологическа част: да се пише на чисто македонски език, но тъй като македонският език книжовно не е усъвършенствуван, да се изхвърли всеки български израз и да се въвежда сръбски. Да се вземе сръбската азбука като най-удобна за македонския език и при писането да се придържа към сръбската граматика. Църнушанов, К. Македонизмът и съпротивата на Македония срещу него, Университетско издателство "Св. Климент Охридски", София, 1992, 31 и сл.
- ^ Dragan Taškovski (). Rađanje makedonske nacije. Zavod za izdavanje udžbenika Socijalističke Republike Srbije. p. 175. Accesat în .
коју су предводили Наум Евров, Коста Групчев, Василиј Карајовев и Темко Попов
- ^ Kiselinovski, Stojan. (2017). „Historical Roots of the Macedonian Language Codification”. Studia Środkowoeuropejskie i Bałkanistyczne. 24. 10.4467/2543733XSSB.16.009.6251.
- ^ „In 1886 four members of the Secret Macedonian Committee (founded that year in Sofia) — Temko Popov, Naum Evro, Kosta Grupce and Vasil Karajovov — conducted talks with the Serbian government in Belgrade.” Victor Roudometof, The Macedonian Question: Cultural, Historiography, Politics, East European Monographs, 2000, ISBN: 0880334517, p 185.
- ^ Dragan Taškovski (). Rađanje makedonske nacije. Zavod za izdavanje udžbenika Socijalističke Republike Srbije. p. 175. Accesat în .
Прва оваква сарадња између српске владе и једне групе представника македонског покрета остварена је 1886. године
- ^ „But it can indicate that the «Slav-Macedonian» identity was also the result of the same instrumentalization. That identity was even directly encouraged by representatives of Belgrade. Here the example most often referred to by Bulgarian polemicist is that of Stojan Novakovic... «Macedonism» was seen by Novaković as a possible counterweight to Bulgarian influence in Macedonia: according to the Serbian diplomat, Belgrade had to use the existing, Macedonian linguistic and identitary particularism and to encourage its development. Similarly, some of the first «Macedonists» were educated in Serbia or under Serbian cultural influence, sometimes they sought to spride that influence. Such was the example of Macedonian Slavs who migrated to Serbia and developed a kind of Macedonian pro-Serbian identity. This was likely the case with four activists – Temko Popov, Naum Evrov, Kosta Grupčev and Vasilije Karajovev, who in 1886 formed in Sofia an ephemeral Secret Macedonian Committee.” Roumen Daskalov and Tchavdar Marinov. Entangled Histories of the Balkans: Volume One: National Ideologies and Language Policies. BRILL, 2013. p. 317.
- ^ Sociolinguistica, vol. 5–6, Klaus J. Mattheier, Publisher: M. Niemeyer, 1991, ISBN: 3484603682, p. 131.
- ^ Dimitar Bechev (). Historical Dictionary of the Republic of Macedonia. Scarecrow Press. p. 162. ISBN 978-0-8108-6295-1.