Stojan Novaković

Stojan Novaković
Stojan Novaković with signature.jpg
Stojan Novaković
Date personale
Nume la naștereКоста Новаковић Modificați la Wikidata
Născut[1] Modificați la Wikidata
Šabac, Principatul Serbiei[2] Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Niš, Regatul Serbiei[2] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Nou din Belgrad[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Serbia (1835–1882).svg Principatul Serbiei
Flag of Serbia (1882–1918).svg Regatul Serbiei Modificați la Wikidata
EtnieSârbi Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Sârbă Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
heraldist[*]
filolog[*]
scriitor
politician Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Belgrad  Modificați la Wikidata
Partid politicSerbian Progressive Party (historical)[*], Liberal Party (Serbia)[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Stojan Novakovic Signature.png

Konstantin „Stojan” Novaković (n. 1 noiembrie 1842, Šabac, Principalitatea Serbiei - d. 18 februarie 1915, Niš, Regatul Serbiei) a fost un istoric, academician, scriitor, critic literar, translator, politician și diplomat sârb. A fost de două ori prim-ministru al Regatului Serbiei, de trei ori ministru al educației și o singură dată ministru al afacerilor interne. A fost liderul Partidului Progresiv, cel mai important partid politic liberal din Serbia acelei epoci.

În Almanahul sârbo-croat din 1911 a publicat un articol cu titlul Peste o sută de ani, în care prezintă o imagine utopică a Belgradului în anul 2011, sub forma unor file din jurnalul unui contemporan: „Într-o dimineață a lunii mai din anul de grație 2011 după Iisus Cristos, soarele strălucește orbitor deasupra Belgradului. În jurul imensului oraș, colinele sunt un fermecător covor de grădini înflorite, iar pe multicolorul lor fundal se disting profilurile moderne ale sutelor de vile. Cerul e străbătut de zecile de avioane care transportă oameni, mărfuri, poștă spre Ljubljana, Zagreb, Sarajevo, Ohrida, Skopje, Niš. Micile orășele de odinioară, Zemun și Pancevo, au devenit ele înșile mari localități, legate de Belgrad printr-o linie de tramvai. Mai multe poduri leagă între ele malurile Dunării și Savei, iar apele celor două fluvii sunt brăzdate de numeroase vapoare. Trenurile pornesc din gara centrală în toate direcțiile, câteva dintre ele pline de pasageri veseli care călătoresc spre litoralul Adriaticii.” Articolul se încheie astfel: „Rămânem uimiți când ne gândim că oamenii de pe aceste meleaguri au putut trăi cândva altfel decât în zilele noastre”.[3]

NoteModificare

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Новакович Стоян, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  3. ^ Bîrlădeanu, Victor (). De la Dunăre la Adriatica. București: Editura Tineretului. pp. 21–22.