Deschide meniul principal
Constantin Abăluță
Constantin Abăluță.jpg
Constantin Abăluță
Date personale
Născut8 octombrie 1938
București, România
NaționalitateFlag of Romania.svg română
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, prozator
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Operă de debutLumina pământului, 1964
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 
Constantin Abăluță.jpg

Constantin Abăluță (n. 8 octombrie 1938, București) este un arhitect, poet, prozator, antologator și traducător român, căruia i s-a retras premiul național de poezie, Premiul national de poezie Mihai Eminescu, ediția 2019, acordat la Botosani, întrucât poetul nu a putut fi prezent fizic la decernare din cauza unei probleme de sănătate din familie.[1]

BiografieModificare

Este diplomat în arhitectură (1961), pe care a practicat-o pâna în 1969. A debutat editorial ca poet în 1964. A mai scris și proză, teatru și dramatizări pentru radio. Într-o antologie publicată în anul 2000, Abăluță se descrie ca un poet al banalului. Adesea, poeziile sale încep cu un fapt banal, după care virează spre absurd. Totuși, în spatele exteriorului banal și absurd, se ascunde o realitate dură.

În antologia Poezia română după proletcultism (ed. Ex Ponto, Constanța, 2000), alcătuită de Constantin Abăluță, prezența unor poeți fără prea mare cotă la box-office-ul literar este explicată de antologator prin aceea că atunci cînd își acordrează liric sensibilitatea cu expresia, poeții mărunți pot produce poeme antologabile.

Opera poeticăModificare

  • Lumina pământului, 1964
  • Piatra, 1968
  • Psalmi, 1969
  • Unu, 1970
  • Eww Erre, 1972
  • Poèmes. Art et poésie (1973);
  • Există, 1974
  • Iubiri, 1974
  • Călătorii, 1977
  • Obiecte de tăcere, 1979
  • Violența memoriei pure, 1980
  • Aerul, mod de folosință, 1982
  • Planor, 1983
  • 11 erezii, 1985
  • A sta în picioare (1986);
  • Singurătatea ciclopului (1988);
  • Aceleași nisipuri (1995);
  • Marină într-un creier (1995);
  • Camera cu mașini de scris (1997);
  • Drumul furnicilor (1997); a doua ediție, 2011, Casa de pariuri literare
  • Cârtița lui Pessoa (1999);
  • Mic manual de tăcere (1999);
  • Odăile (2001);
  • Terasa (2002);
  • Les Chambres. Les Parols (2003);
  • Intrusul (2005);
  • Péripéties quasi-imaginaires dans les rues de Paris, 2012[2]

ProzăModificare

  • Singurătatea ciclopului, 1983.
  • Ultimele știri din planeta simetrică, Cartea Românescă, 1981.
  • A sta în picioare, 1983.

TraduceriModificare

AntologiiModificare

  • Antologia poeziei contemporane, 2000

DistincțiiModificare

  • Comandor al Ordinului național “Pentru Merit”, în 2000[3].
  • Premiul national de poezie Mihai Eminescu, ediția 2019, acordat la Botoșani, i s-a retras, după ce îi fusese acordat, întrucât poetul nu a putut fi prezent fizic la decernare din cauza unei probleme de sănătate din familie.[4]

NoteModificare

BibliografieModificare

Legături externeModificare