Constantin Abăluță
| Constantin Abăluță | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 8 octombrie 1938 București, România |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | poet, prozator |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitatea literară | |
| Operă de debut | Lumina pământului, 1964 |
Modifică date / text  | |
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism -
Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Constantin Abăluță (n. 8 octombrie 1938, București) este un arhitect, poet, prozator, antologator și traducător român, căruia i s-a retras premiul național de poezie, Premiul national de poezie Mihai Eminescu, ediția 2019, acordat la Botoșani, întrucât poetul nu a putut fi prezent fizic la decernare din cauza unei probleme de sănătate din familie.[1]
Biografie
modificareEste diplomat în arhitectură (1961), meserie pe care a practicat-o până în 1969. A debutat editorial ca poet în 1964. A scris și proză, teatru și dramatizări pentru radio.
Într-o antologie publicată în anul 2000, Abăluță se descrie ca un poet al banalului. [necesită citare] Adesea, poeziile sale încep cu un fapt banal, după care virează spre absurd. Totuși, în spatele exteriorului banal și absurd, se ascunde o realitate dură.
În antologia Poezia română după proletcultism (ed. Ex Ponto, Constanța, 2000), alcătuită de Constantin Abăluță, prezența unor poeți fără prea mare cotă la box-office-ul literar este explicată de antologator prin aceea că atunci cînd își acordează liric sensibilitatea cu expresia, poeții mărunți pot produce poeme antologabile. [necesită citare]
Opera poetică
modificare- Lumina pământului, 1964
- Piatra, 1968
- Psalmi, 1969
- Unu, 1970
- Eww Erre, 1972
- Poèmes. Art et poésie (1973);
- Există, 1974
- Iubiri, 1974
- Călătorii, 1977
- Obiecte de tăcere, 1979
- Violența memoriei pure, 1980
- Aerul, mod de folosință, 1982
- Planor, 1983
- 11 erezii, 1985
- A sta în picioare (1986);
- Singurătatea ciclopului (1988);
- Aceleași nisipuri (1995);
- Marină într-un creier (1995);
- Camera cu mașini de scris (1997);
- Drumul furnicilor (1997); a doua ediție, 2011, Casa de pariuri literare
- Cârtița lui Pessoa (1999);
- Mic manual de tăcere (1999);
- Odăile (2001);
- Terasa (2002);
- Les Chambres. Les Parols (2003);
- Intrusul (2005);
- Péripéties quasi-imaginaires dans les rues de Paris, 2012[2]
Proză
modificareTraduceri
modificareA tradus din Thomas Roetke, Frank O'Hara, Wallace Stevens, Dylan Thomas, José Eduardo Mendes Camargo.
Antologii
modificare- Antologia poeziei contemporane, 2000
Distincții
modificare- Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[3]
- Premiul național de poezie Mihai Eminescu, ediția 2019, acordat la Botoșani, i s-a retras, după ce îi fusese acordat, întrucât poetul nu a putut fi prezent fizic la decernare din cauza unei probleme de sănătate din familie.[4]
Note
modificare- ^ "E jenant pentru mine, e jenant pentru ei."
- ^ Pe străzile Parisului, 28 februarie 2013, Rodica Grigore, Ziarul de Duminică, accesat la 21 martie 2013
- ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, e) 1.
- ^ Articol din ziarul Adevărul
Bibliografie
modificare- Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române A-L, vol. I, pp. 3-5, Ed. Paralela 45, 2004, ISBN: 973-697-758-7
Legături externe
modificare- en Poetry international festival Rotterdam Arhivat în , la Wayback Machine.
- en Prezentarea poetului[nefuncțională] pe website-ul Literatur Festival[nefuncțională]
- Pentru Gellu Naum - editura.liternet.ro
- Constantin Abăluță la citatepedia.ro