Deschide meniul principal

Constantin Giurescu

istoric român
Constantin Giurescu
Constantin Giurescu (1).jpg
Istoricul Constantin Giurescu
Date personale
Născut10 august 1875
Chiojdu, România
Decedat15/28 octombrie 1918, (44 de ani)
București, România
Cauza decesuluicauze naturale[*] (gripa spaniolă) Modificați la Wikidata
CopiiConstantin C. Giurescu
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
Activitate
Cauza decesuluigripa spaniolă
gripă  Modificați la Wikidata
EducațieFacultatea de Litere a Universității din București
OrganizațieUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române
Nu confundați cu Constantin C. Giurescu.

Constantin Giurescu (n. 10 august 1875, satul Chiojdu, județul Buzău - d. 15/28 octombrie 1918, București) a fost un istoric și conferențiar de istoria modernă a românilor la Facultatea de Litere, Universitatea din București, membru titular al Academiei Române.

BiografiaModificare

Constantin Giurescu s-a născut, conform actului de naștere eliberat de primăria comunei[1], pe 10 august 1875 în satul Chiojd, județul Buzău. Clasele primare le-a făcut în satul natal. A urmat Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. A absolvit „Facultatea de litere” a Universității din București, unde este licențiat în licențiat în filozofie și litere, în iulie 1898. În același an este profesor suplinitor de istorie la Liceul „Unirea" din Focșani, unde a rămâne până în 1902. Între anii 1902 - 1903 este director la liceul "Al. Hâjdeu" din Buzău. A studiat la Viena cursuri de specialitate și a cercetat arhivele „Ministerului de Război” și pe cele ale „Curții" și „Statului". La revenirea în țară a fost transferat în anul 1906, la gimnaziul „Cantemir Vodă” din București. A fost Șef al Serviciului Arhivelor din Ministerul de Externe, 1908, Doctor în litere, București, în 1909, membru corespondent al Academiei Române, în 1909, conferențiar la Facultatea de litere, București, în 1912, membru titular al Academiei Române, în 1914;[2], secretar General al Ministerului de Instrucție, 1918, Rector al Seminarului Normal Superior din București, în 1919, Director al serviciului Arhivelor din Ministerul de Externe, în 1919. Constantin Giurescu a fost căsătorit cu Elena Giurescu și au avut împreună trei copii, Constantin, Elena-Lelia (n. 1910)

OperaModificare

  • Contribuțiuni la studiul cronicilor muntene, (1906)
  • Contribuțiuni la studiul cronicilor moldovene, (1907)
  • Documente și regeste privitoare la Constantin Brâncoveanu (împreună cu N. Dobrescu);, (1907),
  • Capitulațiile Moldovei cu Poarta otomană, (1908)
  • Oltenia sub austrieci. Documente, (1909)
  • O carte despre politica externă a lui Rareș, (1910)
  • Tratatul lui Constantin Cantemir cu austriecii, (1913)
  • Letopisețul țării Moldovei de la Istratie Dabija până la domnia a doua a lui Antioh Cantemir, (1913)
  • Izvoadele lui Tudosie Dubău, Miron Logofăt, și Vasile Demian, (1914)
  • Vechimea rumâniei în Țara Românească și legătura lui Mihai Viteazul, (1915)
  • Despre rumâni, (1916)
  • Letopisetul Tarii Moldovei pana la Aron Voda (1359 - 1595) intocmit dupa Grigore Ureche Vornicul, Istratie Logofatul si altii, de Simion Dascalul (1916)
  • Despre boieri, (1920)

NoteModificare

  1. ^ Constantin Marinescu: În amintirea lui Constantin Giurescu: la douăzeci și cinci de ani dela moartea lui (1875-1918), București, 1944
  2. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, Academia Română

Bibliografie suplimentarăModificare

  • În amintirea lui Constantin Giurescu: la douăzeci și cinci de ani dela moartea lui (1875-1918), Constantin Marinescu, 1944

Legături externeModificare