Deschide meniul principal

Constantin I. Brătianu (general)

(Redirecționat de la Constantin I. Brătianu)
Pentru alte persoane purtând același nume de familie, vedeți familia Brătianu (dezambiguizare).
Constantin I. Brătianu
Constantin I. Bratianu (1844-1910).jpg
Date personale
Născut17 septembrie 1844
Flag of Romania.svg Șuici, Argeș, România
Decedat6 ianuarie 1910
Flag of Romania.svg București, România
NaționalitateFlag of Romania.svg română
Ocupațiegeodez, cartograf și ofițer al armatei române în timpul Războiului de Independență al României, general de brigadă, membru corespondent al Academiei Române
Activitate
Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române

Constantin I. Brătianu (n.  – d. [1]) a fost un general, geodez și cartograf român, membru corespondent al Academiei Române. A fost fiul lui Ioniță și Victoria Brătianu.

BiografieModificare

Tatăl lui, Ioniță Brătianu, a fost zapciu în plasa Topologul, din 1831 subocârmuitor al aceleiași plăși și reales în 1835.[2] A fost căsătorit cu Luța Izvoranu cu care se pare nu a avut copii. La scurt timp după ce devine văduv (1838) se căsătorește cu fiica unei alte familii înstărite, Victoria Păianu cu care are patru băieți și două fete: Toma (1839 sau 1840), Ion/Ioan/Nică/Niță (1841 sau 1842), Elena, Constantin (1844), Alexandrina și Toma. Ioniță Brătianu moare în 1848.

În 1861-1862 își finalizează studiile școlare, iar la 10 iulie 1862 devine elev la Școala Ostășească din București. Susține cu succes examenele teoretice și practice și la 10 iulie 1864 devine inginer militar și ofițer la arma geniu, primind gradul de sublocotenent.[3]

Este numit comandant de pluton în cadrul Batalionului 2 Geniu și apoi numit comandant de companie. După ce trece pericolul invaziei turcești în 1866 este trimis la Școala Politehnică din Paris, Direcțiunea Cadastrului din Ministerul francez de Finanțe, Observatorul Astronomic din Paris și altele. În perioada decembrie 1866-septembrie 1868 se specializează în lucrări topografice la Școala Militară din Metz.

La 26 septembrie 1868 este înaintat la gradul de locotenent și repartizat la Biroul I (Harta României) din cadrul Statului Major General Francez la care lucrează până în 1869. După aceea, urmează cursurile Școlii Politehnice din Paris concomitent cu specializarea la Observatorul Astronomic din Paris și activitatea din cadrul Serviciului Cadastral al Franței.[4]

Conflictul franco-prusac îl găsește în tabăra de instrucție Mourmelon de la Châalons. După capitularea din ianuarie 1871 a armatei franceze își continuă specializarea la Institutul Geografic din Viena, apoi la Institutul Geografic al Armatei Belgiene din Bruxelles. La sfârșitul anului 1871 revine în Franța fiind detașat la Serviciul Geografic din cadrul Statului Major al Armatei Franceze. Se reîntoarce în țară în primăvara anului 1872.[5]

NoteModificare

  1. ^ S-a întâmplat într-o zi de 6 ianuarie 
  2. ^ Florian Tănăsescu, Nicolae Tănăsescu, Generalul Constantin I. Brătianu - Un mare Brătian își revendică nemurirea, Editura Fundației Culturale Ion I. Brătianu, București, 2016, p. 21
  3. ^ Florian Tănăsescu, Nicolae Tănăsescu, Generalul Constantin I. Brătianu - Un mare Brătian își revendică nemurirea, Editura Fundației Culturale Ion I. Brătianu, București, 2016, p. 39
  4. ^ Florian Tănăsescu, Nicolae Tănăsescu, Generalul Constantin I. Brătianu - Un mare Brătian își revendică nemurirea, Editura Fundației Culturale Ion I. Brătianu, București, 2016, p. 42
  5. ^ Florian Tănăsescu, Nicolae Tănăsescu, Generalul Constantin I. Brătianu - Un mare Brătian își revendică nemurirea, Editura Fundației Culturale Ion I. Brătianu, București, 2016, p. 47

Legături externeModificare