Wikipedia

Constantin al II-lea Brâncoveanu

(Redirecționat de la Constantin II Brâncoveanu)
Constantin al II-lea Brâncoveanu

Beizadeaua Constantin II Brâncoveanu. Medalion extras din Del Chiaro.[1]
Date personale
Născut1683 Modificați la Wikidata
Decedat (31 de ani) Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Cauza decesuluidecapitare Modificați la Wikidata
PărințiConstantin Brâncoveanu
Marica Brâncoveanu Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Constantin al II-lea Brâncoveanu (n. 1683 – d. 15/26 august 1714, Constantinopol) a fost primul fiu al boierului (și viitorului domn al Țării Românești) Constantin Brâncoveanu și al soției sale, Marica. S-a născut pe vremea când tatăl lui îndeplinea funcția de spătar.

Beizadeaua Constantin s-a căsătorit la 20 ianuarie 1706 cu Anița, fiica marelui boier moldovean Ion Balș, mariajul făcând parte din politica matrimonială a lui Constantin Brâncoveanu.[2][3] Din căsnicie s-a născut un copil, botezat tot Constantin.

Istoria consemnează puține informații despre el. Împreună cu fratele său Ștefan, a pus la 9 iunie 1699 (pe stil vechi) piatra de temelie a bisericii mari a Mânăstirii Brâncoveni.[2][4] Tot împreună cu Ștefan Brâncoveanu, și cu un alai de boieri, a ieșit la 24 aprilie 1704 în întâmpinarea lordului Paget, sol englez care vizita Bucureștii.[5] La 20 iulie 1713, a ridicat o cruce de piatră în memoria bunicului său, Papa Brâncoveanu.[5] Acest monument, ridicat chiar în locul unde postelnicul Papa Brâncoveanu murise, se găsește la poalele dealului Mitropoliei.[6]

Constantin al II-lea Brâncoveanu a fost ridicat de turci în aprilie 1714 și dus împreună cu întreaga familie la Istanbul, după mazilirea tatălui său.[7] Cu toții au fost închiși la Edikule; pe lângă caznele la care a fost supus domnul mazilit s-a adăugat că și fiii au fost torturați în fața celor doi părinți.[8] În cele din urmă, pe 15/26 august 1714 a fost decapitat (la fel ca și ceilalți trei frați, boierul Ianache Văcărescu și domnul mazilit) în fața sultanului Ahmed al III-lea, trupurile fiindu-le aruncate în mare.

Beizadeaua Constantin era singurul dintre fiii Brâncoveanului care depășise în momentul morții vârsta de 30 de ani. Prin copilul său s-a transmis patronimul Brâncoveanu mai departe.[3] La 20 iunie 1992, a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română, alături de frații, tatăl și boierul Ianache Văcărescu, fiind venerați sub numele de „Sfinții Mucenici Brâncoveni”.[9] Portrete ale sale s-au păstrat în pictura votivă a bisericii de la Mogoșoaia și a Mânăstirii Hurezi.[10]

Note

modificare
  1. ^ Iorga 1930, p. 134.
  2. ^ a b Chiriță 1932, p. 303.
  3. ^ a b Berindei 1989, p. 276.
  4. ^ Greceanu, Radu logofătul (), Istoria Domniei lui Constantin Basarab Brîncoveanu Voievod (1688-1714), Studiu introductiv și ediție critică întocmite de Aurora Ilieș, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 128 
  5. ^ a b Chiriță 1932, p. 304.
  6. ^ Șerban 1969, p. 8.
  7. ^ Giurescu 1946, p. 178.
  8. ^ Xenopol 1932, p. 70.
  9. ^ Liliana Teică (), „Constantin Brâncoveanu, ultimul domn ortodox al Țării Românești”, www.tvr.ro, arhivat din original la , accesat în  
  10. ^ Iorga 1930, p. 132-133.

Bibliografie

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Constantin al II-lea Brâncoveanu
  • Berindei, Dan (), „Urmașii lui Constantin Brâncoveanu și locul lor în societatea românească. Genealogie și istorie”, În Cernovodeanu, Paul și Constantiniu, Florin, Constantin Brâncoveanu, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, pp. 275–285 
  • Chiriță, Ilie (), „Urmașii lui Brâncoveanu-Vodă”, Arhivele Olteniei, (anul XI) (nr. 63-64): pp. 303–318 [nefuncțională]
  • Giurescu, Constantin C. (), Istoria Românilor. Volumul III, Partea întâi. Dela moartea lui Mihai Viteazul până la sfârșitul Epocei fanariote (1601-1821), Ediția a doua, revăzută și adăogită, București: Fundația Regală pentru Literatură și Artă 
  • Iorga, N. (), Domnii Români, După portrete și fresce contemporane adunate și publicate de președintele comisiunii N. Iorga, Sibiiu: Editura și Tiparul Krafft & Drotleff S.A. pentru Arte Grafice, pp. XII–XIII și 130–139 
  • Șerban, Constantin (), Constantin Brîncoveanu, București: Editura Tineretului 
  • Xenopol, A. D. (), Istoria românilor din Dacia Traiană, Volumul VIII: Domnia lui C. Brancovanu (1689-1714), Ediția a III-a, revăzută de autor, îngrijită și ținută la curent de I. Vlădescu, București: Editura «Cartea Românească», pp. 7–76 


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Constantin_al_II-lea_Brâncoveanu&oldid=16031178