Deschide meniul principal

Constituția Cărvunarilor” a fost un proiect de constituție, alcătuit de un grup de boieri progresiști care încercau introducerea unui sistem modern de guvernare în Principatele Dunărene, sistem a cărui principală trăsătură era forma de guvernare ca monarhie constituțională. Proiectul formula pentru prima dată principiul constituțional al domniei legii și al separării puterilor în stat. A fost elaborată la Iași și supusă dezbaterii pe 13 septembrie 1822. Numele de „Cărvunari” face aluzie la Carbonarii italieni. Constituția prevedea principii inspirate din ideologia Revoluției franceze: respectul pentru proprietate, egalitatea în fața legilor, libertatea persoanei etc.

Ioan Sandu Sturdza a acceptat constituția însă ea nu a trecut de stadiul de proiect, datorită opoziției Rusiei și Turciei. Marea boierime a combătut vehement proiectul de constituție, cu atât mai mult cu cât nu se reușea a se ajunge la un compromis de formulare prin care boierimea să poată controla organul reprezentativ care ar fi stat în centrul procesului de decizie („Sfatul Domnesc”).

Alexandru D. Xenopol califică Constituția Cărvunarilor ca fiind „cea dintâi întrupare a unei gândiri constituționale în Țările Române” și „cea dintâi manifestare politică a cugetării liberale”, în timp ce Nicolae Iorga consideră că ideile cuprinse în Constituția Cărvunarilor au contribuit la „regenerarea noastră națională”.[necesită citare]

Constituția era formulată fără aluzii la dependența față de Imperiul Otoman și propunea înființarea Sfatului Obștesc (adunare reprezentativă) din care urmau să facă parte și boierii de rang mai mic, până atunci înlăturați din funcții importante. Proiectul mai prevedea garantarea dreptului de proprietate și principiul exproprierii pentru cauză de utilitate publică. Erau, totodată, inserate norme asemănătoare celor cuprinse în declarația franceză de drepturi cu privire la libertatea individului, erau garantate libertatea religioasă, egalitatea tuturor la dobândirea unor slujbe publice, menționându-se că ocuparea funcțiilor trebuia să se facă pe principii meritocratice: „numai după meritul bunelor fapte și după puterea vredniciei fiecăruia pentru slujba ce e să i se încredințeze”.

Constituția „Cărvunarilor” tindea spre restrângerea puterilor domnești, încredințând dreptul de conducere efectivă a țării Sfatului Obștesc, organ reprezentativ. Domnitorul exercita, împreună cu acesta, puterea supremă în conducerea țării, în condițiile prevăzute de pravilă. Finanțele țării erau controlate de Sfatul Obștesc și de către vistiernic. În ceea ce privește administrația, erau stabilite măsuri pentru sancționarea abuzurilor funcționarilor care își încălcau îndatoririle, iar în privința armatei se preconiza ca oștile țării să nu poată fi recrutate dintre străini, urmărindu-se crearea unei armate pământene etc.

Vezi șiModificare