Contracție musculară
Contracția musculară este mijlocul prin care organismele superioare din regnul animal (incluzând omul) realizează diferite acțiuni motorii ca mers, vorbire, deplasare prin acționarea unor vehicule propulsate muscular etc. Este modalitatea de generare a forței necesare diferitelor activități și e rezultatul impulsurilor nervoase care acționează asupra mușchilor. Necesită pentru realizare energie chimică furnizată de adenozintrifosfat. A fost investigată de fiziologul german Adolf Fick.
Senzația de contracție musculară permite identificarea calitativă pentru mărimea fizică forță.
Tipuri de contracții
modificare- izotonică - lungimea mușchiului variază, iar tensiunea rămâne constantă; mușchii realizează lucru mecanic. Aceste contracții sunt caracteristice majorității mușchilor scheletici;
- izometrică - lungimea mușchiului rămâne neschimbată, dar tensiunea creste foarte mult. Mușchiul nu prestează lucru mecanic extern; toată energia chimică se pierde sub formă de căldură și lucru mecanic intern. Exemplu: susținerea posturii corpului;
- auxotonică - variază și lungimea și tensiunea mușchiului.
Fundamente
modificareProcese biochimice
modificareProcesele biochimice sunt reprezentate de transformările chimice ce au loc pentru a asigura energia necesară contracției: hidroliza ATP, oxigenarea, glicoliza.
Manifestări mecanice
modificare| Această secțiune este goală. Puteți ajuta prin completarea ei. |
Manifestări termice
modificare| Această secțiune este goală. Puteți ajuta prin completarea ei. |
Reglare
modificareGradul de contracție musculară e reglat de elementele receptoare care constituie analizatorul kinestezic.
Caracterizare cantitativă
modificare| Această secțiune este goală. Puteți ajuta prin completarea ei. |
Vezi și
modificareBibliografie
modificare- A. Lehninger, Biochimie vol I-II, Editura Tehnică, București 1987-1992
- V. Ranga; I. Teodorescu Exarcu. Anatomia și fiziologia omului, Editura Medicală, București 1970
- R. Negoescu Initiere în electronica medicală. Biolectricitate. Măsurări biofizice, București: Editura Tehnică, 1985
- R. Negoescu Instrumentația electronică biomedicală - Inițiere , București: Editura Tehnică, 1985
- C. Zaciu Metode electronice de măsurare in neurobiofizica celulară, Editura Dacia, 1983
- R. Strungaru Electronica medicală, Editura Didactică și Pedagogică, 1982
- V. Vasilescu, D. G. Mărgineanu Introducere în neurobiofizică, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979
- I. Stamatoiu, B. Așgian, C. Vasilescu Electromiografie clinică, Editura Medicală, 1981