Cora Vaucaire

cântăreață franceză
Cora Vaucaire

Cora Vaucaire în 1946
Date personale
Nume la naștereGeneviève Marguerite Collin
Născută[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Marsilia, Franța[6] Modificați la Wikidata
Decedată (93 de ani)[7][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[6] Modificați la Wikidata
CetățenieFranţa Franța
Ocupațiecântăreață
șansonetistă
interpretă
Limbi vorbitelimba franceză[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalșansonete, poezie
Instrument(e)voce[*]  Modificați la Wikidata
Ani de activitate1941 – 1999
PremiiOrdinului Național de Merit în grad de ofițer[*] ()  Modificați la Wikidata

Cora Vaucaire, pseudonimul lui Geneviève Collin, (n. , Marsilia, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost o cântăreață și actriță franceză, interpretă a numeroase melodii de succes ca Trois petites notes de musique, La Complainte de la Butte, Bal chez Temporel și binecunoscuta Les feuilles mortes.

Supranumită de jurnalistul Maurice Ciantar[8] „Dame blanche de Saint-Germain-des-Prés” („Doamna albă din Saint-Germain-des-Prés”), a jucat și la începuturile carierei sale sub pseudonimul Michèle Dax[9].

Biografie

modificare

Deși de origine bretonă, Geneviève Collin, acesta este numele ei adevărat, s-a născut la Marsilia în 1918 dintr-un tată care era căpitan de cursă lungă și o mamă care era foarte „cu picioarele pe pământ”. Și-a petrecut copilăria într-o pensiune din „capitala” Marsilia, de care păstrează cea mai lamentabilă amintire. La 16 ani, se stabilește la Paris sub aripa bunicii materne care o încurajează să urmeze Conservatorul.[10] Frecventează apoi cursurile lui Dullin și face puțină figurație. Cântă, de asemenea, Mon légionnaire (cântecul lui Edith Piaf) și este angajată la Chauve-Souris din Montmartre. Apoi, sub numele de Michèle Dax, apare ici și colo fără a abandona cântatul, prima ei vocație.

Apărând un repertoriu fără compromisuri, a creat „La Complainte de la Butte” pentru filmul French Cancan de Jean Renoir în 1955 și a interpretat Trois petites notes de musique în filmul Absență îndelungată de Henri Colpi pe un scenariu de Gérard Jarlot și Marguerite Duras (Palma de aur la Festivalul de Film de la Cannes 1961).

Cântă melodii din repertoriul café-concert: Harry Fragson (Je ne peux pas), Yvette Guilbert (Quand on vous aime comme ça) și reia Le Temps des cerises și cântă Internaționala în fața fabricilor aflate în grevă.

De asemenea, trebuie să evidențiem interpretarea sa a mai multor alte cântece cheie (în franceză Chanson phare, engleză signature songs), precum: Le Pont Mirabeau (versuri de Guillaume Apollinaire, muzică de Léo Ferré), Maintenant que la jeunesse (versuri de Louis Aragon, muzică de Lino Léonardi) sau L'Écharpe (text și muzică de Maurice Fanon).

Discografie

modificare

Albume studio

modificare
  • 1956 – Les Jardins de Paris (Pathé)
  • 1956 – Chansons pour ma mélancolie (Pathé)
  • 1964 – Complainte du Roy Renaud (Pathé)
  • 1972 – Plaisir d'amour (Le Chant du monde)
  • 1976 – Heureusement on ne s'aimait pas (Festival)

Compilații

modificare
  • 1999 – Cora Vaucaire, deux disques, réédition du catalogue Pathé par EMI Music (4 CD)
  • 2005 – Cora Vaucaire, la dame blanche de Saint-Germain-des-Prés, disque EPM Musique
  • 1952 - 1961 – Les Trésors oubliés de la chanson (studio Parélies - Paris) Format:Commentaire

Filmografie selectivă

modificare
  1. ^ Cora Vaucaire, Find a Grave, accesat în  
  2. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b „Cora Vaucaire”, Internet Movie Database, accesat în  
  4. ^ a b Fichier des personnes décédées mirror, accesat în  
  5. ^ a b Cora Vaucaire, GeneaStar 
  6. ^ a b Fichier des personnes décédées mirror, accesat în  
  7. ^ Geneviève Collin, Roglo 
  8. ^ „Voir sur epmmusique.fr. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ fr Nom de scène qu'elle a gardé jusqu'en 1945. Source : Vaucaire, Cora (1918-2011).
  10. ^ „Cora VAUCAIRE”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

modificare