French Cancan (film)

film din 1954 regizat de Jean Renoir
Acest articol se referă la filmul din 1955. Pentru alte sensuri, vedeți Cancan (dezambiguizare).
French Cancan

Afișul românesc al filmului
Titlu originalFrench Cancan
Genfilm de comedie
film dramatic
RegizorJean Renoir
ScenaristJean Renoir
André-Paul Antoine
Bazat peo idee de André-Paul Antoine
StudioFranco London Films (Franța)
Jolly Films (Italia)
Director de imagineMichel Kelber
MontajBoris Lewin
MuzicaGeorges Van Parys
DistribuțieJean Gabin
Françoise Arnoul
María Félix
Philippe Clay
Premiera27 aprilie 1955 (Franța)
Durata108 minute
film color (Technicolor)
ȚaraFranţa Franța
Italia Italia
Locul acțiuniiParis  Modificați la Wikidata
Limba originalăfranceză
Disponibil în românăsubtitrat
Prezență online

French Cancan (titlul original: în franceză French Cancan) este un film de comedie dramatică, coproducție franco-italiană, realizat în 1955 de regizorul Jean Renoir, după o idee de André-Paul Antoine, protagoniști fiind actorii Jean Gabin, Françoise Arnoul, María Félix și Philippe Clay.

Filmul este un omagiu adus localurilor de cafe-concert pariziene din secolul al XIX-lea, cu cântăreții și dansatorii săi populari. Vizual, filmul evocă picturile lui Edgar Degas și ale impresioniștilor, incluzând propriul său tată, Pierre-Auguste Renoir.[1] De asemenea, a marcat întoarcerea regizorului în Franța și în cinematografia franceză după un exil început în 1940.[2]

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Henri Danglard este directorul ruinat al Paravanului Chinezesc, un teatru situat în Montmartre. Amanta sa, actrita Lola de Castro, cunoscută drept „Frumoasa Stareță”, este vedeta trupei. Pentru a atrage clientela burgheză, a decis să relanseze un dans învechit, cancanul, și să construiască un nou stabiliment. Nini, o fostă spălătoreasă, acum dansatoare, devine noua lor vedetă, iar prințul Alexandre, din dragoste pentru Nini, finanțează construcția noului local care va deveni celebru: Moulin Rouge.

Distribuție

modificare

Melodii din film

modificare

Aprecieri

modificare
„ Dansatoarele lui Renoir însă nu-și pun în valoare doar „ce-au sub poală”, ci și sufletul, într-un spectacol cuceritor. Cineastul depășe cu mult și trama, și tema, într-o adevărată tapiserie policromă care aduce atmosfera epocii, emoționant omagiu potențialului de bucurie pe care divertismentul autentic îl difuzează generos. ”
—T. Caranfil , Dicționar universal de filme [3]

Referințe

modificare
  1. ^ Beranger, Jean; Garey, Howard B. (). „The Illustrious Career of Jean Renoir”. Yale French Studies (17): 27–37. doi:10.2307/2929115. JSTOR 2929115. 
  2. ^ Bergstrom, Janet (). „Jean Renoir's Return to France”. Poetics Today. 17 (3): 453–489. doi:10.2307/1773418. JSTOR 1773418. 
  3. ^ Caranfil, Tudor, Dicționar universal de filme, București, 2008: Litera internațional, p. 339; 

Bibliografie

modificare
  • Caranfil, Tudor, Dicționar universal de lungmetraje cinematografice (filme de ficțiune), Ed. a 3-a revizuită, București, 2008: Litera internațional, 1106 pag., ISBN 978-973-675-416-6 

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare