Cornel Crișan

Cornel Crișan
Date personale
Născut	18 martie 1895 Beiuș
Decedat	23 ianuarie 1958, (63 de ani) Bihor
Naționalitate	România
Ocupație	profesor, medic,cercetător
Activitate
Educație	Facultatea de Medicină
Cunoscut pentru	1. Reprezentatul Catedrei de histologie 2. Autorul primului „manual de histologie”
Premii	„Ordinul Muncii”, clasa a 3-a, în 1955

Cornel Crișan (n. 18 martie 1895, Beiuș – d. 23 ianuarie 1958, Bihor) a fost medic, profesor universitar, cercetător, biolog, autor de manuale, participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

Biografie

Cornel Crișan s-a născut pe 18 martie 1895, în Beiuș, rămânând ofran de tata de la o vârstă fragedă, ceea ce l-a afectat toată viața. Dat fiind faptul că familia nu mai avea susținerea unui bărbat, tânărul Cornel este obligat de împrejurări să se întrețină dând meditații.

Încă din tinerețe, ordinea, perseverența și curiozitatea sa, l-au ajutat să se dezvolte și să exceleze în domeniul medicinei, biologiei și chiar a didacticii, fiind recunoscut ca un excelent pedagog. Pentru a-i rezuma într-un fel calitățile, ne vom referi la ce spunea profesorul V. Bologa despre Cornel Crișan, anume că la orice discuție, acesta reușea să uimească „prin pătrunderea sa critică în esențial”.

Studii

Urmează liceul din Beiuș pe care îl termină în anul 1913, urmând să ia calea Budapestei, devenind, cu ajutorul unei burse, student în cadrul Facultății de Medicină. Din cauza războiului este obligat să întrerupă studiile, fiind mobilizat pe frontul italian. În fine, în anul 1920 va relua studiile la Facultatea de Medicină, în Cluj, de această dată, finalizându-le în 1923.

Viața și activitatea

În anul 1918 se întoarce în zona sa natală, la Bihor, activând în cadrul Gărzilor Naționale din zonă. Participarea sa la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia l-a marcat și impresionat, dat fiind faptul că le povestea elevilor cu mare drag de această întâmplare a vieții sale. Reușește să obțină o bursă din partea Fundației Rockffeller, iar între anii 1924-1925 își va desfășura activitatea în cadrul Institutului de anatomie și histologie din cadrul Facultății de Medicină din Heidelberg, aflându-se sub „aripa protectoare” a profesorului Erich Kallius.

Cornel Crișan a deținut după aceasta Catedra de histologie, fiind recunoscut ca un profesor extrem de exigent cu studenții săi, examenul la materia sa fiind destul de greu de luat cu o notă mulțumitoare. Mai mult decât atât, profesorul condiționa chiar și vestimentația studenților din timpul examenelor – aceștia trebuiau să aibă cămașă albă, cravată, precum și costum de culoare închisă. Probabil chiar această severitate a reușit să formeze în continuare alți specialiști, fiind la rândul său elev al unor importanți profesori în domeniu, precum: Petre Gălășescu, Ioan Drăgoiu sau Ioan Scriban – cei care au pus bazele histologiei la noi în țară. De asemenea, Cornel Crișan s-a remarcat și în ceea ce privește cercetarea: a scris de-a lungul vieții sale 50 de monografii, articole și lucrări, publicate atât în țară, cât și în străinătate, atât singur, cât și în colaborare cu alți cercetători. A susținut cu înverșunare apariția noutăților în cadrul medicinei, prin urmare, și-a pus puternic amprenta de om de știință, dar și de pedagog, asupra „Manualul de histologie” apărut în anul 1957.

Ca recunoaștere a meritelor, i-a fost acordat în anul 1955 „Ordinul Muncii” clasa a 3-a.

Primăvara anului 1957 nu va fi unul fericit pentru profesorul Crișan, acesta îmbolnăvindu-se de infarct miocardic. Va trece la cele veșnice nu mult timp după descoperirea diagnosticului, în 1958, în Bihor, fiind înmormântat alături de rudele sale, în cimitirul de la Cărpinet-Beiuș.