Valeriu Bologa

medic român
Lucian Valeriu Bologa
Date personale
PoreclăMocu Modificați la Wikidata
Născut[3] Modificați la Wikidata
Brașov, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani)[3] Modificați la Wikidata
Cluj, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
medic
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba germană
limba latină[2]
limba greacă veche[2] Modificați la Wikidata
Activitate
PorecleMocu[1]  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Jena
Universitatea din Innsbruck
Universitatea din Cluj
Colegiul Național „Andrei Șaguna”[2]  Modificați la Wikidata

Lucian Valeriu Bologa (n. 26 noiembrie 1892, Brașov – d. 30 octombrie 1971, Cluj) a fost un medic român, istoric al medicinii, fondator al școlii de istoria medicinii din Cluj. A cercetat istoria medicinii românești și universale, a scris lucrări despre istoria medicinii românești din secolele XIX-XX, despre medicina românească din Transilvania în secolele XVIII-XIX, medicina în Dacia și în perioada prefeudală.

A fost nepotul lui Iacob Bologa.[4][5] A studiat științele naturale la Jena în anul 1914, apoi medicina la Jena, Innsbruck și Cluj. În perioada următoare primește mai multe grade didactice medicale, în 1921 asistent, în 1923 doctor, în 1927 docent. Între anii 1932-1962 este profesor titular la catedra de istoria medicinii din Cluj, între anii 1962-1971 profesor consultant.

Între 1949-1971 a fost președinte al Societății internaționale de istoria medicinii, iar în 1971 este laureat al Academiei Naționale de Medicină din Paris. Totodată este membru în mai multe societăți și academii din România și străinătate.

A fost secretar de redacție al publicației Cultura în 1924,[6] a condus Biblioteca de istoria medicinii, și a întemeiat colecția muzeală de istorie a medicinii, farmaciei, între anii 1926-1946, ambele aflate în Cluj.

Lucrări

modificare
  • Contribuții la istoria medicinei în Ardeal (1927);
  • Începuturile medicinii științifice românești (1930);
  • Contribuții la studiul legăturilor medicale româno-ruse (1952);
  • Contribuții la istoria medicinii din RPR (1955);
  • Adalékok a RNK orvostudományának történetéhez (1955), în traducerea lui Ernő Fodor, Orvosi Könyvkiadó [Editura Medicală], Bukarest, 1955;
  • Fapte și oameni din trecutul medicinii din patria noastră (1962);
  • Istoria medicinii universale (1972);
  • Istoria medicinii românești (1972);
  • Rememorări sentimentale (Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995).

Premii și distincții

modificare
  • 1931: premiul V. Adamachi al Academiei Române pentru lucrarea Începuturile medicinii științifice românești.
  • 1957: premiul de stat al RPR pentru lucrarea Contribuții la istoria medicinii din RPR.

A fost decorat în 8 aprilie 1970 cu Ordinul Meritul Sanitar clasa I „pentru merite deosebite în domeniul ocrotirii sănătății populației din țara noastră”.[7]

  1. ^ (PDF) http://inst-puscariu.ro/SextilPuscariu/SPII/pagini/CSP%20II%20Pages%20418%20-%20430.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c (PDF) http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/romlit/1971/07/romania_literara_1971_07_27.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b Valeriu Lucian Bologa, Autoritatea BnF 
  4. ^ Valeriu L. Bologa, „Cu Liviu Rebreanu despre... Apostol Bologa”, în Steaua, anul XXI, nr. 11, noiembrie 1970.
  5. ^ Valeriu L. Bologa, Rememorări sentimentale, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995, p. 134.
  6. ^ Valeriu L. Bologa, Rememorări sentimentale, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995, p. 136.
  7. ^ Decretul nr. 200 din 8 aprilie 1970 privind conferirea ordinului și medaliei Meritul Sanitar unor cadre medico-sanitare, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 28 aprilie 1970.