Coroană solară

Coroana solară este partea atmosferei Soarelui situată dincolo cromosferei și care se întinde pe mai multe milioane de kilometri diluându-se în spațiu. Coroana este un tip de atmosferă formată din plasmă; aflată în jurul Soarelui sau a altor corpuri cerești, cel mai ușor de observat este în timpul unei eclipse totale de Soare.

Coroană solară observată clar în timpul unei eclipse totale de Soare

Coroana solară se întinde în jurul cromosferei cu o grosime de sute de mii de kilometri sau mai mult (milioane). Structura sa este foarte complicată și atinge temperatura de ordinul unui milion de grade (temperatură dedusă din mișcarea particulelor acestui mediu foarte rarefiat). Coroana solară produce radioundele solare care au lungimi de undă metrice. În timpul maximului de pete coroana solară este bogată și răspândită uniform. Ea se reduce în timpul minimului de pete, în regiunea ecuatorului apar alungiri, iar la poli doar câteva fire scurte (denumite iarbă polară).

DescriereModificare

Coroana solară este stratul cel mai extern al atmosferei solare. Aceasta se întinde pe aproape zece milioane de kilometri (circa 70 de ori raza Soarelui) dincolo de suprafața Soarelui (fotosfera).[1] În timpul unei eclipse totale de Soare, ea apare în jurul discului lunar negru ca un inel luminos cu un contur neregulat.[2] În timp ce temperatura centrului Soarelui este de șaisprezece milioane de kelvin[3], ea este de ordinul a unui milion de kelvini, în coroana solară care este o plasmă.[4] Temperatura ridicată a coroanei solare a fost, pentru prima oară, pusă în evidență în 1942 de către Bengt Edlén, astrofizician suedez, care studia liniile spectrale observate în atmosfera Soarelui.[2][5]

Proprietăți fiziceModificare

Temperatura coroanei solare este extrem de înaltă: en contrast 5.800 K a suprafeței solare și 7.000 K a cromosferei (un strat fin care separă suprafața de coroană), ea atinge două milioane de kelvini[3][4]. Acest fenomen de creștere considerabilă a temperaturii pe măsură a îndepărtării de suprafața Soarelui nu este elucidată în totalitate. El se explică totuși, în parte, prin existența jeturilor de plasmă denumite « spicule » și difuzate de la suprafață spre atmosfera înaltă cu o viteză variind de la 50 la 100 km/s.[6] Sonda Parker Solar Probe, lansată la 12 august 2018[7], de la Cape Canaveral, în Florida, de NASA, și care are drept misiune să observe astrul solar timp de șapte ani, ar trebui să permită elucidarea misterului.[8][9]

Mecanismele necesare pentru încălzirea coroanei solare au fost timp îndelungat atribuite prezenței unor bucle ale câmpului magnetic, denumite «bucle coronale».[10] Aceste bucle trec prin polii Soarelui și se întind prin coroana solară. Ele au capacitatea de a eibera mari cantități de energie, ceea ce face ca ele să joace un oarecare rol în încălzirea coroanei solare.[10]

La începutul anilor 2010, observații obținute de satelitul japonez Hinode au demonstrat că rolul buclelor coronale în încălzirea coroanei solare nu este determinant.[10] Potrivit unei publicații a astrofizicienilor de la Universitatea Columbia, încălzirea coroanei solare ar fi rezultatul undelor Alfvén, alte unde electromagnetice emise de Soare.[10]

Pe de altă parte, coroana solară este constituită din gaz foarte ionizat, sau plasmă, de o densitate extrem de slabă (în jur de 1012 ori mai puțin densă decât fotosfera).[4][11] Din cauza temperaturii sale foarte ridicate, această plasmă emite radiații în ultravioletul extrem.


NoteModificare

  1. ^ Les voies de la lumière (în franceză), Paris: Fayard, , ISBN 978-2-07-035379-8 .
  2. ^ a b „La Couronne Solaire”. Accesat în . .
  3. ^ a b La Chanson du soleil, Paris: Albin Michel, , ISBN 978-2-226-34221-8 .
  4. ^ a b c „Couronne solaire”. Accesat în . .
  5. ^ Seven Wonders of Space Phenomena (în engleză), Minneapolis: Twenty-First Century Books, , ISBN 978-0-7613-5452-9 .
  6. ^ „Nouvelle explication pour le mystère de la couronne solaire”. Accesat în . .
  7. ^ „Vidéo - Revivez le lancement de la sonde Parker qui va tenter de « toucher le Soleil »”. Accesat în . .
  8. ^ „La sonde Parker Solar Probe décolle samedi 11 août pour une mission de 7 ans autour du soleil”. Accesat în . .
  9. ^ „La NASA repousse à dimanche le lancement de la sonde solaire Parker Solar Probe”. Accesat în . .
  10. ^ a b c d „Soleil: le mystère du chauffage coronal en passe d'être résolu”, Journal de la science, Espace 
  11. ^ „La Couronne solaire”, L'Astronomie (în franceză), 77,   .