Spicule solare

Spiculele solare^[1] (sau spiculi solari) reprezintă o rețea de formații conice mici luminoase (ca o iarbă) aflate în cromosferă. Fiecare con (sau spiculă) are în medie 5.000 km înălțime și o rază de cca. 500 km. Spiculele sunt într-o permanentă mișcare, apar și dispar în medie în 5 minute.

În fizica solară, spiculele solare sunt jeturi dinamice cu raza de aproximativ 250-500 de km, aflate în cromosfera Soarelui. Ele se mișcă în sus, cu aproximativ 20 km/s spre fotosferă. Au fost descoperite în 1877 de către Părintele Angelo Secchi la Observatorul Vaticanului din Roma.

Continuu există aproximativ 60.000 - 70.000 de spicule active în Soare. Fiecare ajunge de obicei la altitudinea de 3.000 - 10.000 km deasupra fotosferei^[2].

Note

^ Emilia Țirea - Soarele. Ed. Științifică și Enciclopedică. Buc., 1978. (La pagina 49, ultimul paragraf scrie spicule, nu spiculi)
^ Paul Lorrain și Serge Koutchmy - Două modele dinamice pentru spiculele solare. Fizica solară 165, #1 (aprilie 1996), pag. 115–137, DOI:10.1007/BF00149093, Bibcode: 1996SoPh..165..115L.

[1] Emilia Țirea - Soarele. Ed. Științifică și Enciclopedică. Buc., 1978. (La pagina 49, ultimul paragraf scrie spicule, nu spiculi)

[2] Paul Lorrain și Serge Koutchmy - Două modele dinamice pentru spiculele solare. Fizica solară 165, #1 (aprilie 1996), pag. 115–137, DOI:10.1007/BF00149093, Bibcode: 1996SoPh..165..115L.

[1]

[2]