Wikipedia

Corvide

(Redirecționat de la Corvidae)

Corvidele (Corvidae) este o familie de păsări tericole sau arboricole, omnivore, din ordinul paseriformelor, de talie mijlocie sau mare, care, împreună cu menuridele și paradiseidele, sunt cele mai mari din acest ordin. Familia corvidelor cuprinde 131 specii de specii, repartizate în 21 de genuri. În România se întâlnesc 9 specii sedentare (ciori stăncuțe, coțofene, gaițe, alunari, corbi,) și o specie accidentală.

Corvide
Fosilă: Miocen mijlociu — prezent
Corvus cornix
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Subclasă: Neornithes
Infraclasă: Neoaves
Ordin: Passeriformes
Subordin: Passeri
Infraordin: Corvida
Suprafamilie: Corvoidea
Familie: Corvidae
Vigors, 1825
Genuri

vezi textul

Distribuție
      Nativă       (Re)Introdusă
      Extinct (post-1500)       Extinct (pre-1500)
Modifică text Consultați documentația formatului

Habitatul și răspândire

modificare

Este o familie cosmopolită, răspândită pe aproape întreaga suprafață a Pământului, lipsind doar în ținuturile antarctice, Noua Zeelandă și în unele insule polineziene.

Trăiesc și în cele mai nordice ținuturi arctice și de mare altitudine, precum și în deșerturi și în pădurile temperate și tropicale.

În România corvidele sunt răspândite în cele mai variate peisaje ale țării, începînd cu zonele joase, umede, ale Deltei Dunării, în ținuturile cultivate presărate cu pâlcuri de arbori, în pădurile de șes și de deal cu arbori și arbuști, până în pădurile montane de amestec și conifere pure. În ultimele decenii se observă o pătrundere tot mai mare a unor specii de corvide în mediul urban, tinzând a forma populații antropofile.

Descrierea

modificare

Sunt unele din cele mai mari păsări dintre paseriforme. Au talie mijlocie și mare, având talia de la aceea a porumbelului, la stăncuțe, până la aceea a corbului, acesta fiind cel mai mare reprezentant al grupului din România.

Corvidele au corpul robust. Au ciocul puternic, relativ lung, drept sau puțin îndoit și ascuțit, conic, deasupra rotund, comprimat lateral, cu tăișuri ascuțite; mandibula superioară este înaltă, boltită, mai lungă decât cea inferioară, peste care poate să se încovoaie, dar nu este dințată la vârful său. Baza ciocului este acoperită cu vibrize dese și tari, în formă de peri, care acoperă, de regulă, și nările. Aripile potrivit de lungi, în general, late și ascuțite, prima remige, de diferite lungimi, totuși, totdeauna cel puțin pe jumătate lungă ca a II-a; remigea a IV-a, de obicei cea mai lungă. Coada de mărime mijlocie, rotunjită sau cuneiformă. Picioarele sunt mari și puternice, degetele libere, cu ghiare prevăzute dedesubt cu două tăișuri; tarsul, de regulă, mai lung decât degetul mijlociu, anterior solzos. Penele sunt în general de culoare neagră sau sură, dar la unele specii sunt foarte viu și pestriț colorate. Sexele sunt, în general, asemănătoare.

Glasul

modificare

Corvidele nu cântă, iar glasul lor este țipător și neplăcut. Unele sunt bune imitatoare ale glasului altor păsări, precum și a vocii omenești.

Comportamentul

modificare

Corvidele sunt păsări cu o dezvoltare psihică complexă, ceea ce le-a dat posibilitatea să ocupe nișe ecologice foarte variate, ele având și o mare putere de adaptare. Prin obiceiurile, adaptabilitatea și mai ales prin dezvoltarea lor psihică complexă, corvidele sunt considerate printre cele mai evoluate familii dintre paseriforme. Au instinctul social dezvoltat, multe corvide sunt păsări gregare, care cuibăresc adesea în colonii și călătoresc în cârduri mari. Se pot îmblânzi și dresa cu ușurință.

Hrana

modificare

Au un regim de hrană foarte variat, fiind carnivore ori vegetariene, dar de cele mai multe ori sunt omnivore. Hrana o iau, în general, de pe sol. Sunt răpitoare îndrăznețe și viclene, dar foarte prudente, ele distrug ouă, pui, dar și semințe, fructe, legume etc.

Reproducerea

modificare

Cuibul și-l fac în arbori între crengi, în scorburi, în crăpături de stânci sau de ziduri, în găuri din maluri, în ornamentațiile clădirilor, în coșuri de case părăsite și chiar pe pământ. Depun, de regulă, câte trei până la nouă ouă verzi ori albăstrui, cu pete negre, brune ori cenușii, care sunt clocite în 17-20 zile. Puii ies din ou golași sau acoperiți numai cu puțin puf și părăsesc cuibul numai când pot să zboare.

Deplasări sezoniere

modificare

Unele specii sunt migratoare, altele sedentare, chiar și în ținuturi cu ierni foarte reci.

Importanța

modificare

Deși consumă multe insecte dăunătoare, sunt, totuși, în general, stricătoare (atât pentru sectorul agricol, cât și pentru cel cinegetic) prin pagubele produse în culturi și prin distrugerea ouălor și puilor de la multe specii de păsări utile omului.

Specii din România

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[1] Populația estimată din România[2] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Corvidae
Garrulus glandarius (Linnaeus, 1758)[3][4] Gaiță, Zaică, Ghindar, Mătieș, Zăicoi, Galiță, Zaiță, Gaică. Garrulus glandarius glandarius (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Cuibărește atât în regiunea pădurilor de conifere din Carpați, cât și în cele din zona deluroasă și de șes. În ultimii ani s-a înmulțit foarte mult, pătrunzând și în orașe. Toamna, la șes, apar populații din zona de munte și chiar din țări nordice. În România populația cuibăritoare este estimată a fi între 250.000 și 500.000 de perechi.  [5]  
Pica pica (Linnaeus, 1758)[6][7] Coțofană, Coțofană, Țarcă, Ciorcobară, Ciorobară, Țăcușă, Sorcă, Caragață, Carăgașcă, Sârca, Sirică, Hârhastă, Cioice, Sarcoi. Pica pica pica (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. În România populația cuibăritoare este mare și este estimată la 500.000-1.200.000 de perechi cuibăritoare.  [8]  
Corvus monedula Linnaeus, 1758, sin. Coloeus monedula (Linnaeus, 1758)[9][10] Stăncuță, Ceucă, Ceucuță, Ciocă, Ceucușoară, Stăncușoară, Cioară gulerată, Papagal țigănesc.
  • Corvus monedula spermologus Vieillot, 1817 (Stăncuță, include Corvus monedula turrium (Ch.L.Brehm, 1831) - Stăncuță transilvană);
  • Corvus monedula soemmerringii J. G. Fischer von Waldheim, 1811 (Stăncuță gulerată, Ceucuță gulerată, Cioară gulerată)
 Sedentară, cuibăritore În România efectivul acestei specii a fost estimat la 180.000-360.000 de perechi cuibăritoare.  [11]  
Corvus frugilegus Linnaeus, 1758[12][13] Cioară de semănătură, Cioară de sămănătură, Cioroi, Cioară de câmpie. Corvus frugilegus frugilegus Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. Toamna o parte a populațiilor clocitoare din România se deplasează spre S-V Europei; în schimb sosesc populațiile din N-E arealului. Pentru România au fost estimate un număr de 350.000-420.000 de perechi cuibăritoare.  [14]  
Corvus corax Linnaeus, 1758[15][16] Corb, Corcan, Corac, Groncan, Croncău. Corvus corax corax Linnaeus, 1758 Este sedentară și cuibărește mai ales în pădurile muntoase din Carpați, dar și în regiuni mai joase și chiar în Delta Dunării în pădurile Letea și Caraorman. Pentru România, populația estimată este de 27.000-55.000 de perechi cuibăritoare.  [17]  
Corvus cornix (Linnaeus, 1758)[18][19][20] Cioară grivă, Cioară cenușie, Cioară sură, Cioară de pădure, Tioară, Orgnie, Cioracă.
  • Corvus cornix cornix Linnaeus, 1758 (Cioară grivă, Cioară grivă ardeleană), unii autori consideră că cioara grivă este o subspecie (Corvus corone cornix Linnaeus, 1758) a speciei Corvus corone;
  • Corvus cornix sardonius (Corvus corone sardonius) Kleinschmidt, 1903 (Cioară grivă românească, Cioară cenușie românească, Cioară sură românească, Cioară sură balcanică, Cioară grivă sudică), unii autori o includ în Corvus cornix sharpii Oates, 1889 (sin. Corvus corone sharpii Oates, 1889)
 Este o specie sedentară și cuibărește în arbori. Este o pasăre frecvent întâlnită atât în landșaftul agrar, cât și în localități. Iarna mai sosesc și exemplare nordice. În România efectivul a fost estimat la 250.000-400.000 de perechi cuibăritoare.  [21]  
Corvus corone Linnaeus, 1758[22] Cioară neagră, Cioară fumurie. Corvus corone corone Linnaeus, 1758 Este răspândită în vestul Europei. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar în vestul României, în regiuni joase și deluroase.[1][23] Specie rară  [24]  
Nucifraga caryocatactes (Linnaeus, 1758)[25][26] Alunar, Nucar, Nucșoară, Gaiță de munte, Gaiță alpină.
  • Nucifraga caryocatactes caryocatactes (Linnaeus, 1758 - sedentară).
  • Iarna sau în pasaj, apare uneori subspecia siberiană Nucifraga caryocatactes macrorhynchos C. L. Brehm, 1823 (Alunar răsăritean, Gaiță de munte cu cioc subțire, Alunar cu cioc subțire, Gaiță alpină cu cioc subțire).
 Sedentară, cuibăritoare. În România se estimează a fi prezente un număr de 50.000-100.000 de perechi cuibăritoare, acestea reprezentând una din cele mai mari populații din Europa.  [27]  
Pyrrhocorax graculus (Linnaeus, 1766)[28] Stâncuță alpină. Pyrrhocorax graculus graculus (Linnaeus, 1766) Se bănuiește că ar fi existat în Carpați, literatura de specialitate menționînd-o ca posibilă după un exemplar ce ar fi fost colectat în Transilvania la începutul secolului trecut.[1][23] Specie foarte rară.  [29]  
Pyrrhocorax pyrrhocorax (Linnaeus, 1758)[30] Stâncuță de munte ? Accidentală. Specie foarte rară.[31]  [32]  

Specii din Republica Moldova

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii
 Categorie fenologică
[33][34] 		Populația estimată din Republica Moldova [35] Statul IUCN, Imaginea
Ordinul: Passeriformes
Familia: Corvidae
Garrulus glandarius (Linnaeus, 1758)[36][37] Gaiță Garrulus glandarius glandarius (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritoare Specie comună. Populație în creștere  
[38]

 

Pica pica (Linnaeus, 1758)[39][40] Coțofană Pica pica fennorum Lönnberg, 1927 Sedentară, cuibăritoare Specie comună. Populație în creștere  
[41]

 

Corvus monedula Linnaeus, 1758[42][43] Stăncuță Corvus monedula monedula Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritoare Specie comună. Efectiv redus în ultimele decenii  
[44]

 

Corvus frugilegus Linnaeus, 1758[45][46] Cioară de semănătură Corvus frugilegus frugilegus Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritoare Specie comună. Efectiv în creștere în ultimele decenii  
[47]

 

Corvus corax Linnaeus, 1758[48][49] Corb Corvus corax corax Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritoare Specie comună. Efectiv de câteva mii de păsări. Populație în creștere  
[50]

 

Corvus cornix (Linnaeus, 1758)[51][52][53] Cioară grivă Corvus cornix cornix Linnaeus, 1758. Unii autori consideră că cioara grivă este o subspecie (Corvus corone cornix Linnaeus, 1758) a speciei Corvus corone. Sedentară, cuibăritoare Specie numeroasă. Este o pasăre frecvent întâlnită atât în landșaftul agrar, cât și în localități.  
[54]

 

Corvus corone Linnaeus, 1758[55] Cioară neagră ? Prezență incertă[56]  
[57]

 

Nucifraga caryocatactes (Linnaeus, 1758)[58][59] Alunar Nucifraga caryocatactes caryocatactes (Linnaeus, 1758); Nucifraga caryocatactes macrorhynchos C. L. Brehm, 1823 ? Accidentală. Oaspete de iarnă, care apare neregulat toamna târziu și în timpul iernii.[60] Specie foarte rară. Pentru prima dată a fost văzut în noiembrie 1980 într-o grădina din satul Scoreni.[61][62][63][56]  
[64]

 

Sistematică

modificare

Familia corvidelor conține 21 genuri și 131 specii.[65]

Genul Platysmurus

Genul Temnurus

Genul Crypsirina

Genul Dendrocitta

Genul Pyrrhocorax

Genul Urocissa

Genul Cissa

Genul Perisoreus

Genul Cyanopica

Genul Garrulus

Genul Zavattariornis

Genul Ptilostomus afer

Genul Podoces

Genul Pica

Genul Nucifraga

Genul Corvus

Genul Cyanolyca

Genul Gymnorhinus

Genul Aphelocoma

Genul Cyanocitta

Genul Cyanocorax

Note

modificare
  1. ^ a b c Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Păsările lumii. Editura Albatros, București. 1983
  2. ^ Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România. Texte prezentare: Milca Petrovici. Coordonare științifică: Societatea Ornitologică Română/BirdLife International și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – Direcția Biodiversitate. Editura Noi Media Print S.A. în colaborare cu Media & Nature Consulting S.R.L. București, 2015
  3. ^ „Gaiță Garrulus glandarius. SOR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Eurasian Jay (Garrulus glandarius). HBW Alive
  5. ^ Garrulus glandarius. IUCN
  6. ^ „Coțofană Pica pica. SOR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Eurasian Magpie (Pica pica). HBW Alive
  8. ^ Pica pica. IUCN
  9. ^ „Stăncuță Corvus monedula. SOR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Eurasian Jackdaw (Corvus monedula). HBW Alive
  11. ^ Corvus monedula. IUCN
  12. ^ „Cioară de semănătură Corvus frugilegus. SOR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Rook (Corvus frugilegus). HBW Alive
  14. ^ Corvus frugilegus. IUCN
  15. ^ „Corb Corvus corax. SOR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ Common Raven (Corvus corax). HBW Alive
  17. ^ Corvus corax. IUCN
  18. ^ „Cioară grivă Corvus corone cornix. SOR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Hooded Crow (Corvus cornix). HBW Alive
  20. ^ Carrion Crow (Corvus corone). HBW Alive
  21. ^ Corvus corone. IUCN
  22. ^ Carrion Crow (Corvus corone). HBW Alive
  23. ^ a b Robert Ritter von Dombrowski. Păsările României (Ornis Romaniæ). Descriere sistematică și biologico-geografică, completată, ilustrată și prelucrată. Traducere din limba germană, prelucrare și completare de Profesor Dionisie Linția, Directorul Muzeului Ornitologic din Timișoara. Volumul I. București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1946
  24. ^ Corvus corone. IUCN
  25. ^ „Alunar Nucifraga caryocatactes. SOR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ Northern Nutcracker (Nucifraga caryocatactes). HBW Alive
  27. ^ Nucifraga caryocatactes. IUCN
  28. ^ Yellow-billed Chough (Pyrrhocorax graculus). HBW Alive
  29. ^ Pyrrhocorax graculus. IUCN
  30. ^ Red-billed Chough (Pyrrhocorax pyrrhocorax). HBW Alive
  31. ^ Lista speciilor de păsări din România. Milvus. 2008
  32. ^ Pyrrhocorax pyrrhocorax. IUCN
  33. ^ Аверин, Ю.В.; Ганя, И.М. (1970). Птицы Молдавии. т.1. Кишинев: Академия Наук Молдавской CCP, Институт Зоологии.
  34. ^ Аверин, Ю.В.; Ганя, И.М.; Успенский, Г.А. (1971). Птицы Молдавии. т.2. Кишинев: Академия Наук Молдавской CCP, Институт Зоологии.
  35. ^ Munteanu, Andrei; Cozari, Tudor; Zubcov, Nicolae (2006). Lumea animală a Moldovei. Volumul 3: Păsări. Chișinău: Editura Știința.
  36. ^ Gaiță Garrulus glandarius. Arhivat în , la Wayback Machine. SOR. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  37. ^ Eurasian Jay (Garrulus glandarius). HBW Alive. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  38. ^ Garrulus glandarius. IUCN. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  39. ^ Coțofană Pica pica. Arhivat în , la Wayback Machine. SOR. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  40. ^ Eurasian Magpie (Pica pica). HBW Alive. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  41. ^ Pica pica. IUCN. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  42. ^ Stăncuță Corvus monedula. Arhivat în , la Wayback Machine. SOR. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  43. ^ Eurasian Jackdaw (Corvus monedula). HBW Alive. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  44. ^ Corvus monedula. IUCN. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  45. ^ Cioară de semănătură Corvus frugilegus. Arhivat în , la Wayback Machine. SOR. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  46. ^ Rook (Corvus frugilegus). HBW Alive. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  47. ^ Corvus frugilegus. IUCN. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  48. ^ Corb Corvus corax. Arhivat în , la Wayback Machine. SOR. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  49. ^ Common Raven (Corvus corax). HBW Alive. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  50. ^ Corvus corax. IUCN. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  51. ^ Cioară grivă Corvus corone cornix. Arhivat în , la Wayback Machine. SOR. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  52. ^ Hooded Crow (Corvus cornix). HBW Alive. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  53. ^ Carrion Crow (Corvus corone). HBW Alive. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  54. ^ Corvus corone. IUCN. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  55. ^ Carrion Crow (Corvus corone). HBW Alive. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  56. ^ a b „Е.А. Коблик, В.Ю. Архипов. Фауна птиц стран Северной Евразии в границах бывшего СССР. Списки видов. Зоологические исследования № 14. Москва 2014” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  57. ^ Corvus corone. IUCN. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  58. ^ Alunar Nucifraga caryocatactes. Arhivat în , la Wayback Machine. SOR. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  59. ^ Northern Nutcracker (Nucifraga caryocatactes). HBW Alive. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  60. ^ Tudor Cozari. Păsările. Enciclopedie ilustrată. Editura Arc, Chișinău, 2016, p. 260
  61. ^ П.Т. Чегорка, А.П. Марчук. Орнитологические находки в центральной Молдавии. Русский орнитологический журнал 2015, Том 24, Экспресс-выпуск 1095: 190
  62. ^ „Sochircă Natalia, Buciuceanu Ludmila, Bogdea Larisa, Cojan Constantin. Specii noi în ornitofauna orașului Chișinău. Sustainable use and protection of animal world diversity. International Symposium dedicated to 75th anniversary of Professor Andrei Munteanu. Chișinău, 2014” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  63. ^ А.А.Тищенков. Встречи некоторых редких птиц в Приднестровье в 2002 году. Русский орнитологический журнал 2015, Том 24, Экспресс-выпуск 1095: 188-190
  64. ^ Nucifraga caryocatactes. IUCN. Accesat la 27 noiembrie 2017.
  65. ^ Family Corvidae, Crows and Jays. HBW Alive

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Corvidae



Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Corvide&oldid=15939496