Wikipedia

Costache Anton

scriitor român
Costache Anton
Date personale
Născut (94 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Ungheni, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor de literatură pentru copii[*]​
traducător
scriitor Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Costache Anton (n. , Ungheni, Iași, România) este un scriitor de literatură pentru copii și traducător român.

Biografie

modificare

S-a născut la 27 iulie 1930 în satul Ungheni (comuna Ungheni, județul Iași) de pe malul Prutului, în familia agricultorului Grigore Anton și a soției sale, Maria (n. Popa), primind la naștere prenumele Costachi.[2] A urmat cursurile primare în satul natal (1937-1941), apoi cursurile secundare la Liceul comercial „Gheorghe Mârzescu” din Iași (1941-1949) și un an de studii la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1949-1950).[2] A abandonat apoi studiile universitare începute la Iași și a urmat cursul de scenaristică de la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București (1950-1951).[2]

După absolvirea acestui curs, a fost angajat ca redactor la Studioul Cinematografic din București (1951-1955). A lucrat apoi ca redactor la Editura Tineretului (1956), la Televiziunea Română (1957-1960) și la revista Scânteia pionierului (1964-1967), după care a îndeplinit funcția de redactor principal al revistei pentru copii Cutezătorii (1967-1990).[2]

Activitatea literară

modificare

Costache Anton a debutat cu o povestire publicată în ziarul local Iașul nou (1950) și a colaborat apoi cu scrieri literare în paginile revistelor Gazeta literară, Tânărul scriitor, Luminița și Cravata roșie.[2]

S-a făcut cunoscut ca autor de literatură pentru copii.[2] A publicat volumele de schițe Neliniște în detașament (1956), Colegi de clasă (1961), Despărțirea de jocuri (1969), Neuitatele vacanțe (1974), În soarele de april (1977), Cînd înflorește magnolia (1987) și Castelul din vis (1991), volumul de nuvele Lună beată (1962) și romanele Seri albastre (vol. I-II, 1960-1964), Liniștea (1965), Ochii aurii ai Roxanei (1972), Diminețile lungi (1976), Vacanța (1981), Întîlniri paralele (1986), În lunga noapte (1990) și Țarcul (2002).[3] Împreună cu Eugen Hadai, a tradus lucrări ale scriitorului Frigyes Karinthy: „Două corăbii” și „Imaginea eului” în 1970, „Legenda despre omul cu o mie de chipuri” în 1973[4] și „Moartea hipnotică” în 1975.[5][6]

În cursul carierei sale literare, Costache Anton a fost distins cu Premiul Consiliului Național al Organizației Pionierilor în 1969 (pentru volumul de schițe Despărțirea de jocuri) și 1981 (pentru romanul Vacanța), cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii și tineret în 1972[2] (pentru romanul Ochii aurii ai Roxanei)[3] și cu Premiul Asociației Scriitorilor din București în 1976 (pentru romanul Diminețile lungi).[2]

Criticul literar Nicolae Manolescu a evocat romanul Seri albastre la capitolul insolit „literatura pentru copii și adolescenți”: „Pe degetele de la o mână se numără romanele de aventuri demne de a fi remarcate: Europolis, Toate pânzele sus!, Cireșarii, Seri albastre.”[7]

Lucrări scrise

modificare
  • Neliniște în detașament, schițe, Editura Tineretului, București, 1956[8]
  • Seri albastre, roman, vol. I, Editura Tineretului, București, 1960;[9] vol. I-II, Editura Tineretului, București, 1964.[10] A fost republicat în 1968 (ed. a II-a, Ed. Tineretului, București),[11] 1975 (ed. a III-a, Ed. Ion Creangă, București)[12] și 1985 (ed. a IV-a, Ed. Ion Creangă, București).[13]
  • Colegi de clasă, schițe, Editura Tineretului, București, 1961[14]
  • Lună beată, nuvele, Editura Tineretului, București, 1962[15]
  • Liniștea, roman, Editura pentru Literatură, București, 1965[16]
  • Despărțirea de jocuri, schițe, Editura Tineretului, București, 1969[17]
  • Ochii aurii ai Roxanei, roman, Editura Albatros, București, 1972[18]
  • Neuitatele vacanțe, schițe, Editura Ion Creangă, București, 1974[19]
  • Diminețile lungi, roman, Editura Cartea Românească, București, 1976[20]
  • În soarele de april, schițe, Editura Ion Creangă, București, 1977[21]
  • Vacanța, roman, Editura Ion Creangă, București, 1981[22] (ed. a II-a, Ed. Ion Creangă, București, col. Biblioteca pentru toți copiii, nr. 86, 1988)[23][24]
  • Întîlniri paralele, roman, Editura Cartea Românească, București, 1986[25]
  • Cînd înflorește magnolia, schițe, Editura Ion Creangă, București, 1987[26][27]
  • În lunga noapte, roman, Editura Cartea Românească, București, 1990[28][29]
  • Castelul din vis, proză scurtă, Editura Ion Creangă, București, 1991[30]
  • Țarcul, roman, Editura Cartea Românească, București, 2002. A fost inspirat din romanul Diminețile lungi.[31][32][33]

În alte limbi

modificare
  • Tengerszín esték (Seri albastre), traducere în limba maghiară de Bácski György, Ifjúsági Könyvkiadó, Bukarest, 1961.[34]

Note

modificare
  1. ^ Scriitori din România – date de nastere - USR Filiala Bucuresti, accesat în  
  2. ^ a b c d e f g h Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române A-L, vol. I, Ed. Paralela 45, București, 2004, p. 57.
  3. ^ a b „Anton, Costache - Asociația Artele Grafice Reunite, Craiova”, Grafimetria.ro, accesat în  
  4. ^ în CPSF nr. 439 / 1.03.1973 și CPSF nr. 440 / 15.03.1973
  5. ^ Colecția „Povestiri științifico-fantastice” - Două corăbii nr. 383; Moartea hipnotică nr. 385
  6. ^ „CPSF 401-466”. . Accesat în – via Wikipedia. 
  7. ^ Nicolae Manolescu, Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc, p. 349
  8. ^ „Costache Anton - Neliniște în detașament”. www.printrecarti.ro. Accesat în . 
  9. ^ „Costache Anton - Seri albastre (volumul 1)”. www.printrecarti.ro. Accesat în . 
  10. ^ „Seri albastre, Volumul al II-lea”, anticariat.net, accesat în  
  11. ^ „Costache Anton - Seri albastre (2 volume)”, Printrecarti.ro, accesat în  
  12. ^ „Costache Anton - Seri albastre (2 volume)”, Printrecarti.ro, accesat în  
  13. ^ „Costache Anton - Seri albastre”, TargulCartii.ro, accesat în  
  14. ^ „Colegi de clasă - Schițe și povestiri”, anticariat.net, accesat în  
  15. ^ „Costache Anton - Luna beată”. Accesat în – via www.targulcartii.ro. 
  16. ^ „Costache Anton - Liniștea”. Accesat în – via www.targulcartii.ro. 
  17. ^ „Costache Anton - Despărțirea de jocuri”. Accesat în – via www.targulcartii.ro. 
  18. ^ „Costache Anton - Ochii aurii ai Roxanei”. Accesat în – via www.targulcartii.ro. 
  19. ^ „Costache Anton - Neuitatele vacanțe”, Printrecarti.ro, accesat în  
  20. ^ „Costache Anton - Diminețile lungi”. Accesat în – via www.targulcartii.ro. 
  21. ^ „Costache Anton - În soarele de april”, Printrecarti.ro, accesat în  
  22. ^ „Costache Anton - Vacanța”. Accesat în – via www.targulcartii.ro. 
  23. ^ „Costache Anton - Vacanța”. Accesat în – via www.targulcartii.ro. 
  24. ^ Dumitru Micu, „Costache Anton”, în Scurtă istorie a literaturii române, vol. III, Editura Iriana, București, 1996, pp. 202-203.
  25. ^ „Costache Anton - Întîlniri paralele”. Accesat în – via www.targulcartii.ro. 
  26. ^ „Costache Anton - Când înflorește magnolia”. www.printrecarti.ro. Accesat în . 
  27. ^ „Costache Anton - Cînd înflorește magnolia”. Accesat în – via www.targulcartii.ro. 
  28. ^ „Costache Anton - În lunga noapte”. Accesat în – via www.targulcartii.ro. 
  29. ^ Gabriel Dimisianu, „Roman de moravuri sociale”, în România literară, anul XXIV, nr. 19, 9 mai 1991, p. 10.
  30. ^ „Costache Anton - Castelul din vis”. Accesat în – via www.targulcartii.ro. 
  31. ^ Nicolae Bârna, „O carte de atmosferă, cu mesaj moral: Țarcul”, în Viața Românească, 98, nr. 10, 2003, pp. 117-121.
  32. ^ Gabriel Dimisianu, O carte restaurată Arhivat în , la Wayback Machine., în România literară, 2004.
  33. ^ Ana Dobre, „Moartea - un act de curaj”, în Luceafărul, nr. 18, 2003, p. 15.
  34. ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1966, pag. 215.

Vezi și

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Costache_Anton&oldid=15610875