Cristina Luca Boico
Date personale
Nume la naștereCristina Luca Modificați la Wikidata
Născută[1] Modificați la Wikidata
Botoșani, România[1] Modificați la Wikidata
Decedată (85 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[1] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuMihail Boico Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactivistă[*]
luptător în Rezistența Franceză[*]
scriitoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba franceză
limba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Paris  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Politehnica din București  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist Român  Modificați la Wikidata
RudeVladimir Tismăneanu  Modificați la Wikidata

Cristina Boico (8 august 1916, Botoșani -16 aprilie 2002, Paris), numită Boico-Luca sau Luca Boicu potrivit unor surse, născută Bianca Marcusohn; n. , Botoșani, România – d. , Paris, Île-de-France, Franța[2], a fost o militantă comunistă română[3]. După ce a plecat în exil în Franța, s-a alăturat rezistenței franceze și a lucrat în serviciul de informații. La sfârșitul războiului, s-a întors în România și a lucrat ca director al Ministerului Educației și alte numeroase posturi guvernamentale, până când a fost curățată în 1952. A lucrat ca redactor la Editura Științifică, apoi a predat la Universitatea Politehnica din București. În 1987, a părăsit România să-și viziteze copiii la Paris, refuzând să se întoarcă. Pentru restul vieții ei, a ținut prelegeri și a publicat memorii despre evoluția comunismului.

Biografie modificare

Născută într-o familie burgheză de evrei, a plecat în exil în Franța în 1937, după excluderea de la Facultatea de Medicină din București.

Sub pseudonimul Monique, are un rol activ în rezistența internă franceză, chiar de la începutul Ocupației. Din septembrie 1943, este responsabilă de serviciul parizian de informații al FTP-MOI⁠(fr)[traduceți][4].

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a întors în România, terminând cu viața de la Paris.

Devine soția unui general de SecuritateMihail Boico[5], și mătușa politologului român Vladimir Tismăneanu[6].

Moartea și moștenirea modificare

Boico a murit la 17 august 2002, la Paris.[7] În 2014, a fost lansat un serial francez, Rezistența, în legătură cu tinerii implicați în rezistența franceză în timpul războiului. Unul dintre personajele din serie s-a bazat pe experiențele lui Boico și a fost interpretat de actrița română Cristina Flutur.[8]

Note modificare

  1. ^ a b c d e f https://deces.matchid.io/id/l26FUkDUbRTR  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Source : état civil. Le Maitron indique, à tort semble-t-il, un décès le 17 août 2002.
  3. ^ L'affiche rouge (în français), Comité d'histoire de la ville de Paris,  
  4. ^ La France et la Roumanie communiste (în français), Harmattan,  
  5. ^ „Christina Bianca Boico”. Accesat în . 
  6. ^ „Cristina Luca-Boico, une grande résistante”. Accesat în . 
  7. ^ Maitron 2006.
  8. ^ Film Reporter 2014.

Bibliografie modificare