Deschide meniul principal

Cronica țărilor Moldovei și Munteniei

Miron Costin, autorul Chronika ziem Moldawskich y Multanskich

Chronika ziem Moldawskich y Multanskich (română: Cronica țărilor Moldovei și Munteniei este o lucrare în limba poloneză de Miron Costin, care a mai scris și o Istorie în versuri polone despre Moldova și Țara Românească.

ScriereModificare

Cronica țărilor Moldovei și Munteniei a fost redactată în Principatul Moldovei la cererea comisului polonez Marcu Matczynski, care era interesat de originile poporului român din Moldova și Muntenia. În 1677, în momentul trecerii sale prin țară, marele sol polonez Ioan Gninski a primit lucrarea.

ConținutModificare

Este prima carte despre politica și geografia țărilor românești scrise de un român și destinată străinilor.

Miron Costin pune problema originii românilor și încearcă să dovedească latinitatea prin elemente de lexic: 30 de verbe și 57 de substantive.

EroriModificare

Apar și unele erori cum ar fi: dacii sunt un popor tătăresc, ei ar fi fost supuși înainte de Traian care doar i-ar fi readus la supunere; Adrian ar fi fost al treilea împărat după Traian la doar 100 de ani sau că muntenii au fost numiți de otomani caravlahi (vlahi negri) pentru că locuind la șes sunt mai bătuți de soare decât moldovenii sau că coțovlahii (vlahi șchiopi) ar fi urmașii soldaților bolnavi sau infirmi din armata romană rămasă în Macedonia.

Surse de inspirațieModificare

Sursa principală de inspirație este Laurențiu Toppeltin. Costin a mai folosit Istoriile romane și așa-zisele Culegeri grecești de patru monarhii. În Hresmologhionul grecesc scris de Paisie Ligaride la capitolul De cele patru monarhii apare legenda eponimă a stemei românești despre corbul care a furat copilului inelul de principe al Transilvaniei ca o temă folclorică arabă (sau indiană) comună în literatura medievală (O mie și una de nopți, Guillaume d'Angleterre de Chrétien de Troyes, Sacuntala de Kālidāsa).

Referințe și noteModificare

  • Alexandru Piru - Literatura romînă veche, Ed. pentru Literatură, 1962, ediția a doua, pag.159