Cubewano

Un cubewano este un membru al unei clase de asteroizi transneptunieni care evoluează în Centura Kuiper. Numele lor a fost derivat de la cel al primului obiect din această clasă, (15760) 1992 QB₁. Obiectele următoare din această clasă au fost denumite mai întâi QB1-os, apoi cubewanos. Într-adevăr, QB-1, în engleză, se pronunță /kju:bi wʌn/.

Orbitele diferiţilor cubewanos comparate cu orbitele planetelor Neptun (albastru) și Pluto (roz)

Un cubewano este denumit și « obiect clasic din Centura Kuiper » sau, în engleză, classical kuiper belt object (CKBO).

Acestea nu sunt obiecte în rezonanță cu Neptun, de care se află la o mare distanță. Orbitele lor rămân totuși stabile întrucât acestea sunt aproape circulare, asemănătoare cu orbitele planetele: această similitudine cu planetele le-a oferit denumirea de obiecte „clasice” ale Centurii Kuiper.

Raza lor medie de revoluție este cuprinsă între 42 și 48 u.a. Teoria formării lor este identică celei a planetelor, prin acreție lentă a materiei discului protoplanetar. Totuși, slaba densitate a materiei detectate în această regiune i-a condus pe unii oameni de știință să-și imagineze o formare a acestor obiecte mai aproape de Soare, urmată de o „migrare” pe poziția lor actuală, în urma migrației proprii a lui Neptun.

Câțiva reprezentanți

Câțiva repezenanți ai acestei familii:

• 136472 Makemake, probabil cel mai mare cubewano (1.600 km), acum clasat ca planetă pitică și plutoid ;
• 136108 Haumea, altă planetă pitică și plutoid (~1.500 km);
• (15760) 1992 QB₁, primul obiect transneptunian descoperit după Pluto și Charon;
• 20000 Varuna (900 km), primul planetoid descoperit în Centura Kuiper;
• 50000 Quaoar, cel mai mare planetoid cunoscut până la descoperirea lui 90377 Sedna în 2003 ;
• 1998 WW₃₁, primul obiect transneptunian binar cunoscut după cuplul Pluto-Charon;
• 58534 Logos, obiect dublu, satelitul său Zoe (cu diametrul de 64 km) este aproape tot atât de masiv ca și acest planetoid cu diametrul de 80 km;
• 88611 Teharonhiawako, planetoid cu diametrul de 175 km, însoțit de un satelit Sawiskera (cu diametrul de 109 km);
• 66652 Borasisi, planetoid cu diametrul de 166 km, însoțit de un satelit, Pabu (cu diametrul de 137 km).

Bibliografie

• Alain Doressoundiram et Emmanuel Lellouch, Aux Confins du système solaire, Belin, Paris 2008, 159 de pagini ISBN 978-2701146072

Vezi și

• Modelul de la Nisa