Curbura (din latină: curvatura, "îndoitură") unui obiect geometric este o măsură cantitativă ce exprimă proprietatea de a nu fi rectiliniu pentru orice punct al figurii respective.
Astfel, pentru o curbă, curbura într-un punct M al acesteia este limita raportului dintre unghiul format de tangentele la curbă în două puncte, M și M, când punctul M tinde către M:
Inversul curburii (ρ) se numește rază de curbură.
Cercul de rază ρ, tangent curbei în M, situat spre concavitatea curbei, este cercul de curbură.
Pentru calculul curburii într-un punct al unei curbe plane, definite prin ecuațiile parametrice: se utilizează formula:
formulă pe care Isaac Newton a descoperit-o în 1670.
Pentru o curbă plană definită prin
Pentru o curbă plană definită prin ecuația în coordonate polare
În cazul unei curbe strâmbe definite prin ecuațiile parametrice:
curbura este dată de:
Primul exemplu de curbă cu dublă curbură l-a furnizat Archytas.