Cymbeline

Acest articol se referă la piesa de teatru de William Shakespeare. Pentru alte sensuri, vedeți Cymbeline (dezambiguizare).

Informații generale
Cymbeline
Imogen în patul său în timp ce Iachimo observă ceva sub sânul ei — Pictură de Wilhelm Ferdinand Souchon (German, 1825-1876)
Autor	William Shakespeare
Gen	Tragedie (original clasată, dar ulterior) Piesă romantică sau Comedie
Acte	5
Scene	27 (6 - actul 1 / 5 - a. 2 / 7 - a. 3 / 4 - act 4 / 5 - act 5)^[1]
Ediția originală
Titlu original	Cymbeline
Limbă originală	engleză

Țara premierei	Anglia
Produs derivat	Cymbeline[] (de Mary Lamb[], 1807)

Modifică date / text

Cymbeline /ˈsɪmbliːn/, cunoscută și ca Cymbeline, Regele Britaniei, este o piesă de teatru de William Shakespeare plasată temporal în en Britania antică, bazată pe legenda despre un rege celtic timpuriu al Britaniei, cunoscut sub numele de Cunobeline.

Deși inițial clasificată ca tragedie în celebra ediție First Folio, critici moderni clasifică piesa Cymbeline ca una din ultimele piese de tip romantic ale Bardului sau chiar o comedie. Precum Othello și Poveste de iarnă (în original, The Winter's Tale), piesa tratează temele inocenței și geloziei, pe fundalul existenței unor personaje cu minți criminale, care complotează pentru a ucide.

Deși data exactă a scrierii nu poate fi cunoscută, piesa a fost foarte probabil scrisă în jur de 1611.^[2] Conform a ceea ce se știe azi, după mai mulți critici ai operei lui Shakespeare, Cymbeline, Poveste de iarnă și Furtuna, toate trei scrise în scurta perioadă 1610 - 1611, sunt ultimele trei piese pe care Marele Bard le-a scris singur, iar anul 1611 este ultimul an în care creației sale i se poate atribui unicitatea gândirii sale.

Personaje

În Britania

Lista personajelor din piesa Cymbeline este, conform paginii web Shakespeare la MIT ^[3]

Cymbeline – Regele Britaniei
Regina (Queen) - A doua soție a lui Cymbeline
Imogen/Innogen^[4] – Fata lui Cymbeline din prima sa căsătorie, deghizată ca pajul Fidele
Posthumus Leonatus – Soțul Innogenei/Imogenei
Cloten – Fiul Reginei dintr-o căsătorie anterioară
Belarius – un lord proscris, trăind sub numele de Morgan
Guiderius – Fiul lui Cymbeline, răpit de Belarius și crescut de fiul său Polydore
Arvirargus – Fiul lui Cymbeline, răpit de Belarius și crescut de fiul său Cadwal
Pisanio – Servitorul lui Posthumus
Cornelius – doctorul curții regale
Helen – doamnă din anturajul lui Imogen
Doi lorzi din anturajul lui Cloten
Doi domni
Doi gardieni de închisoare
Doi căpitani

La Roma

Philario – Gazda lui Posthumus în Roma
Iachimo/Giacomo^[4] – Prietenul lui Philario
Doi domni francezi
Doi domni olandezi
Un domn spaniol
Caius Lucius – ambasador roman și apoi ambasador
Doi senatori romani
Tribuni romani
Un căpitan roman
Philharmonus – soothsayer

Apariții

Jupiter – Zeul suprem în mitologia romană
Sicilius Leonatus – Tatăl lui Posthumus
Mama lui Posthumus
Cei doi frați ai lui Posthumus

Surse

Acțiunea piesei Bardului este bazată pe o povestire din cronicile lui Raphael Holinshed, fiind parte a subiectului foarte vast al ansamblului de literatura medievală cunoscut sub numele colectiv de en Matter of Britain, subiect derivat din lucrarea Istoria regilor Britaniei (en Historia Regum Britanniae) de Geoffrey of Monmouth despre istoria reală a regelui numit Cunobeline. Shakespeare, ca dramaturg, adaptează legenda, adăugând acțiuni și conflicte total originale. Spre exemplu, curiozitatea lui Iachimo și apoi ascunderea sa într-un dulap de haine, pentru a aduna mai multe detalii despre ceea ce se petrece în camera Imogenei este o variantă a istorioarei II.9 din Decameronul al lui Giovanni Boccaccio.^[5]^[6]

Acțiunea piesei

Posthumus și Imogen de John Faed

Cymbeline, regele Britaniei, vasal al Imperiului Roman, avusese cândva doi fii, Guiderius și Arvirargus, dar un trădător exilat, Belarius, îi răpise pe amândoi, lăsându-l pe Rege cu doar un copil, Imogen.

Cymbeline descoperă, în începutul piesei, că singurul său copil pe care îl mai are, fata sa, Imogen (ori Innogen), se căsătorise în secret cu iubitul ei, Posthumus Leonatus, de fapt un om onorabil, un curtean din anturajul regelui Cymbeline. Cei doi iubiți și soți schimbaseră deja bijuterii pentru reafirmarea dragostei lor, Imogen având acum o brățară iar Posthumus un inel. Furios, Cymbeline refuză și ignoră căsătoria, îl pedepsește pe Posthumus, alungându-l, din moment ce Imogen, ca unicul copil al lui Cymbeline, va trebui să „producă” un moștenitor la tron, care să fie din sânge albastru, pentru a fi succesor la tronul britanic.

Între timp, a doua soție a lui Cymbeline, Regina (Cymbeline's Queen) conspiră pentru a putea face ca personajul Cloten, groaznic de arogantul său fiu, rezultat dintr-o căsătorie anterioară, să se poată căsători cu Imogen, pentru a-i asigura acestuia accesul la tron și pentru o viitoare linie succesorală. Tot această diabolică Regină, al cărui nume nu este cunoscut, plănuiește ca ulterior să ucidă atât pe Imogen cât și pe tatăl său, Regele Cymbeline. Va încerca să-i otrăvească pe ambii, tată și fiică, cu otravă procurată de la doctorul Curții Regale, Cornelius, care, suspicios, substituie otrava cu o porție de somnifer inofensiv. Regina cea rea distribuie presupusa „otravă” lui Pisanio, credinciosul servitor al celor doi iubiți și soți, Posthumus și Imogen, care este făcut să creadă că este un medicament. În același timp, fiindu-i interzis să-l vadă pe Posthumus, Imogen se închide în iatacul său, departe de avansurile agresive ale detestatului Cloten.

Reprezentații, actori faimoși

Dame Ellen Terry interpretând eroina Imogen din piesa Cymbeline a lui Shakespeare;
Autoare, Lawrence Alma-Tadema (1836-1912)

Note

^ MIT - Shakespeare
^ Stanley Wells and Michael Dobson, eds., The Oxford Companion to Shakespeare Oxford University Press, 2001, p. 101.
^ Cymbeline - index
^ ^a ^b Stanley Wells and Michael Dobson, eds., The Oxford Companion to Shakespeare Oxford University Press, 2001, p. vii.
^ F. D. Hoeniger, "Two Notes on Cymbeline," Shakespeare Quarterly, Vol. 8, No. 1 (Winter, 1957), p. 133,
^ Nosworthy, J. M. (1955) Preface in Cymbeline: Second Series p.xxiv quote:
„... it's not possible to eliminate the debt to Boccaccio completely. The description of Imogen's bed-chamber, for instance, owes nothing to the English tale, but we have only to glance at the Decameron to discover a room in which a candle is burning, which is hung with pictures, all carefully noted by Ambrogiuolo, and to recognise at once a refinement of detail that stirred Shakespeare's imagination and set the poetry flowing from his pen.”

Legături externe

en Cymbeline - piesa în întregime la pagina web la Shakespeare MIT Arhivat în 5 septembrie 2012, la Wayback Machine.
en Analiza piesei Cymbeline la Shakespeare (org UK)
en Sumarul piesei la websitul SparkNotes

[1] MIT - Shakespeare

[2] Stanley Wells and Michael Dobson, eds., The Oxford Companion to Shakespeare Oxford University Press, 2001, p. 101.

[3] Cymbeline - index

[Michael_Dobson_2001-4] Stanley Wells and Michael Dobson, eds., The Oxford Companion to Shakespeare Oxford University Press, 2001, p. vii.

[5] F. D. Hoeniger, "Two Notes on Cymbeline," Shakespeare Quarterly, Vol. 8, No. 1 (Winter, 1957), p. 133,

[6] Nosworthy, J. M. (1955) Preface in Cymbeline: Second Series p.xxiv quote:
„... it's not possible to eliminate the debt to Boccaccio completely. The description of Imogen's bed-chamber, for instance, owes nothing to the English tale, but we have only to glance at the Decameron to discover a room in which a candle is burning, which is hung with pictures, all carefully noted by Ambrogiuolo, and to recognise at once a refinement of detail that stirred Shakespeare's imagination and set the poetry flowing from his pen.”

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]