Dan Hatmanu

Date personale
Dan Hatmanu
Dan Hatmanu în 2011
Născut	31 octombrie 1926(1926-10-31) Scobinți, România
Decedat	27 decembrie 2018 (92 de ani) Iași
Naționalitate	România
Ocupație	pictor, grafician, ilustrator de carte
Activitate
Educație	Institutul de Arte Frumoase din Iași
Alma mater	Academia Repin din Leningrad, Academia liberă din Paris, Institutul internațional de studii pedagogice din Sèvres
Stil	realism, realism socialist, proletcultism, constructivism, arta figurativă
Premii	Premiul Ion Andreescu al Academiei Române
Modifică date / text

Dan Hatmanu (n. 31 octombrie 1926, Scobinți, județul Iași – d. 27 decembrie 2018, Iași) a fost un pictor și grafician român. Dan Hatmanu a fost deputat în Marea Adunare Națională în legislatura 1985 - 1989.^[1]

În prima parte a activității sale creatoare a executat portrete și peisaje într-o viziune realist-tradițională, pe care a abandonat-o mai târziu în favoarea unei formule constructiviste cu rapeluri figurative și nuanțe umoristice.^[2]

Anii de studii

În 1945 s-a înscris la Institutul de arte din Iași, unde a avut ca profesori pe Corneliu Baba și Ion Irimescu, și l-a absolvit în 1950. A dat un concurs în urma căruia a primit bursa Nicolae Grigorescu a Academiei Române, care consta într-un an de studii la Leningrad și un an la Paris. Astfel, a urmat cursuri de perfecționare la Academia Repin din Leningrad (1962-1963) și la Academia liberă din Paris, de unde a continuat la Institutul internațional de studii pedagogice din Sèvres (1964-1965).^[3]^[4]

Activitatea artistică

După ce a debutat în anul 1948, Dan Hatmanu a participat la multe expoziții colective și de grup și a organizat, în țară și în străinătate, zeci de expoziții personale.^[3] Dintre participările mai importante la expoziții peste hotare pot fi menționate următoarele:^[5]

1954 Bienala din Veneția,
1958 - Praga, Sofia, Teheran, Moscova,
1959 - Budapesta, Viena,
1962 - Cairo, Atena, Paris, Ankara, Istanbul,
1974 - Tokio, Osaka,
1975 - Scopje, Havana,
1977 - Lisabona, Praga,
1981 - Viena,
1985 - Stuttgart, Veneția, Perugia

A executat ilustrații de carte la opere de Ionel Teodoreanu, Anton Bacalbașa, Petru Prânzei și Valentin Ciucă.^[3]

Lucrări ale sale se găsesc în muzee din România: Muzeul Municipal din Huși, Muzeul de Artă din Iași, Muzeul de Artă din Piatra Neamț, Muzeul de Artă "Casa Simian" din Râmnicu Vâlcea^[6], dar și în muzee și colecții particulare din străinătate: Rio de Janeiro, Valletta, Poitiers, Ciudad de Mexico, Praga, Franța, Italia, Israel, Grecia, Germania.^[3]

Unul dintre cele mai controversate tablouri a fost cel în care cuplul Elena Ceaușescu și Nicolae Ceaușescu ciocnește un pahar cu vin roșu cu domnitorul Ștefan cel Mare, care scoate din tablou o mână în care ține un pahar.^[7]

Opera

(selecție)

Seria "Foști primari ai Iașului", picturi expuse în Sala Mare a Palatului Roznovanu.^[8]

Activitatea didactică

După absolvirea Academiei a fost încadrat îndrumător la Muzeul de Artă din Iași, lucrând apoi ca profesor de desen, pictură și compoziție la Școala Medie de Arte Plastice. Din 1960 a fost încadrat conferențiar la Institutul pedagogic de trei ani din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, iar în 1970 i s-a acordat titlul de profesor. Din 1977 și-a desfășurat activitatea didactică la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Conservatorului „George Enescu”. În 1992 se pensionează, devenind profesor consultant.^[9]

A fost profesor universitar la Conservatorul George Enescu din Iași, unde a deținut și funcția de rector (1984-1990).^[3]

Scrieri

Amintiri în timp, Editura Pallas, 2006

Premii și distincții

Premiul II la Festivalul internațional al Tineretului (Varșovia, 1955)^[5],
Medalia de argint la Festivalul internațional al Tineretului (Moscova, 1957)^[5],
Premiul Ion Andreescu al Academiei (1976)^[5],
Premiul internațional Colosseum, decernat de Centro d'Arte e Cultura Nuova Figurazione (Roma, 1979)^[5],
Titlul de Profesor emerit (1980)^[3]
Premiul criticii, decernat de UAP (1985)^[5],
Diploma de Excelență pentru întreaga activitate, titlul de cetățean de onoare și ambasador al județului Iași (31 octombrie 2006)^[10],
Titlul de excelență pentru întreaga activitate din partea Prefecturii Iași (30 noiembrie 2011).^[8]

Decorații

Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (20 aprilie 1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”^[11]
Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[12]

Afilieri

Academia Europeană de Științe, Arte și Litere, Paris, Franța (membru din 1994) ^[6].

Note

^ Iasi, Ziarul de, Ultimii deputati comunisti ai Iasului, www.ziaruldeiasi.ro
^ Hatmanu, Dan
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f „Dan Hatmanu, între portretele ceaușeștilor și cele ale mai marilor zilelor noastre”. Arhivat din original la 2 decembrie 2011. Accesat în 22 februarie 2012.
^ „Claudiu Paradais: Exegi monumentum …”. Arhivat din original la 9 martie 2009. Accesat în 22 februarie 2012.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Dan Hatmanu^{[nefuncțională]}
^ ^a ^b Dan Hatmanu - pictor^{[nefuncțională]}
^ Pictorul Ceaușeștilor primește titlul de excelență pentru întreaga activitate
^ ^a ^b Pictorul Dan Hatmanu a primit titlul de excelenta din partea Prefecturii^{[nefuncțională]}
^ Valeriu COTEA – Un aristocrat – Dan Hatmanu
^ „Dan Hatmanu își prezintă colecția de tablouri”. Arhivat din original la 28 august 2017. Accesat în 22 februarie 2012.
^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 31 decembrie 1971.
^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, e) 17.

Bibliografie

Ileana Bratu: Dan Hatmanu (album), Editura Meridiane, București, 1967
Maria Hatmanu: Dan Hatmanu (album, 500 de pag.), Editura ARC 2000, Tipărit la R.A. Monitorul Oficial, 2005
Identități artistice la Roman, Ursachi Minodora, Ed. Mușatinia, Roman, 2013, p. 68, 112-113 ISBN 978-606-8203-24-9

Legături externe

Interviuri

Dan Hatmanu : "Politicianul român are fruntea îngustă și brațele lungi"^{[nefuncțională]}, 20 mai 2011, Cristinel C. Popa, Jurnalul Național

[1] Iasi, Ziarul de, Ultimii deputati comunisti ai Iasului, www.ziaruldeiasi.ro

[2] Hatmanu, Dan

[portretele-3] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f „Dan Hatmanu, între portretele ceaușeștilor și cele ale mai marilor zilelor noastre”. Arhivat din original la 2 decembrie 2011. Accesat în 22 februarie 2012.

[4] „Claudiu Paradais: Exegi monumentum …”. Arhivat din original la 9 martie 2009. Accesat în 22 februarie 2012.

[veroniki-5] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Dan Hatmanu^{[nefuncțională]}

[pictor-6] Dan Hatmanu - pictor^{[nefuncțională]}

[7] Pictorul Ceaușeștilor primește titlul de excelență pentru întreaga activitate

[Titlu-8] Pictorul Dan Hatmanu a primit titlul de excelenta din partea Prefecturii^{[nefuncțională]}

[9] Valeriu COTEA – Un aristocrat – Dan Hatmanu

[colectia-10] „Dan Hatmanu își prezintă colecția de tablouri”. Arhivat din original la 28 august 2017. Accesat în 22 februarie 2012.

[11] Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 31 decembrie 1971.

[12] Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, e) 17.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]