Dan Hatmanu
| Dan Hatmanu | |
 Dan Hatmanu în 2011 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 31 octombrie 1926 Scobinți, România |
| Decedat | (92 de ani) Iași |
| Naționalitate |  România |
| Ocupație | pictor, grafician, ilustrator de carte |
| Activitate | |
| Educație | Institutul de Arte Frumoase din Iași |
| Alma mater | Academia Repin din Leningrad, Academia liberă din Paris, Institutul internațional de studii pedagogice din Sèvres |
| Stil | realism, realism socialist, proletcultism, constructivism, arta figurativă |
| Premii | Premiul Ion Andreescu al Academiei Române |
Modifică date / text  | |
Dan Hatmanu (n. 31 octombrie 1926, Scobinți, județul Iași – d. 27 decembrie 2018, Iași) a fost un pictor și grafician român. Dan Hatmanu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea (1985 - 1989).[1]
În prima parte a activității sale creatoare a executat portrete și peisaje într-o viziune realist-tradițională, pe care a abandonat-o mai târziu în favoarea unei formule constructiviste cu rapeluri figurative și nuanțe umoristice.[2]
Anii de studii modificare
În 1945 s-a înscris la Institutul de arte din Iași, unde a avut ca profesori pe Corneliu Baba și Ion Irimescu, și l-a absolvit în 1950. A dat un concurs în urma căruia a primit bursa Nicolae Grigorescu a Academiei Române, care consta într-un an de studii la Leningrad și un an la Paris. Astfel, a urmat cursuri de perfecționare la Academia Repin din Leningrad (1962-1963) și la Academia liberă din Paris, de unde a continuat la Institutul internațional de studii pedagogice din Sèvres (1964-1965).[3][4]
Activitatea artistică modificare
După ce a debutat în anul 1948, Dan Hatmanu a participat la multe expoziții colective și de grup și a organizat, în țară și în străinătate, zeci de expoziții personale.[3] Dintre participările mai importante la expoziții peste hotare pot fi menționate următoarele:[5]
- 1954 Bienala din Veneția,
- 1958 - Praga, Sofia, Teheran, Moscova,
- 1959 - Budapesta, Viena,
- 1962 - Cairo, Atena, Paris, Ankara, Istanbul,
- 1974 - Tokio, Osaka,
- 1975 - Scopje, Havana,
- 1977 - Lisabona, Praga,
- 1981 - Viena,
- 1985 - Stuttgart, Veneția, Perugia
A executat ilustrații de carte la opere de Ionel Teodoreanu, Anton Bacalbașa, Petru Prânzei și Valentin Ciucă.[3]
Lucrări ale sale se găsesc în muzee din România: Muzeul Municipal din Huși, Muzeul de Artă din Iași, Muzeul de Artă din Piatra Neamț, Muzeul de Artă "Casa Simian" din Râmnicu Vâlcea[6], dar și în muzee și colecții particulare din străinătate: Rio de Janeiro, Valletta, Poitiers, Ciudad de Mexico, Praga, Franța, Italia, Israel, Grecia, Germania.[3]
Unul dintre cele mai controversate tablouri a fost cel în care cuplul Elena Ceaușescu și Nicolae Ceaușescu ciocnește un pahar cu vin roșu cu domnitorul Ștefan cel Mare, care scoate din tablou o mână în care ține un pahar.[7]
Opera modificare
(selecție)
- Seria "Foști primari ai Iașului", picturi expuse în Sala Mare a Palatului Roznovanu.[8]
Activitatea didactică modificare
După absolvirea Academiei a fost încadrat îndrumător la Muzeul de Artă din Iași, lucrând apoi ca profesor de desen, pictură și compoziție la Școala Medie de Arte Plastice. Din 1960 a fost încadrat conferențiar la Institutul pedagogic de trei ani din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, iar în 1970 i s-a acordat titlul de profesor. Din 1977 și-a desfășurat activitatea didactică la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Conservatorului „George Enescu”. În 1992 se pensionează, devenind profesor consultant.[9]
A fost profesor universitar la Conservatorul George Enescu din Iași, unde a deținut și funcția de rector (1984-1990).[3]
Scrieri modificare
- Amintiri în timp, Editura Pallas, 2006
Premii și distincții modificare
- Premiul II la Festivalul internațional al Tineretului (Varșovia, 1955)[5],
- Medalia de argint la Festivalul internațional al Tineretului (Moscova, 1957)[5],
- Premiul Ion Andreescu al Academiei (1976)[5],
- Premiul internațional Colosseum, decernat de Centro d'Arte e Cultura Nuova Figurazione (Roma, 1979)[5],
- Titlul de Profesor emerit (1980)[3]
- Premiul criticii, decernat de UAP (1985)[5],
- Diploma de Excelență pentru întreaga activitate, titlul de cetățean de onoare și ambasador al județului Iași (31 octombrie 2006)[10],
- Titlul de excelență pentru întreaga activitate din partea Prefecturii Iași (30 noiembrie 2011).[8]
Decorații modificare
- Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (20 aprilie 1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[11]
- Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[12]
Afilieri modificare
- Academia Europeană de Științe, Arte și Litere, Paris, Franța (membru din 1994) [6].
Note modificare
- ^ Iasi, Ziarul de, Ultimii deputati comunisti ai Iasului, www.ziaruldeiasi.ro
- ^ Hatmanu, Dan
- ^ a b c d e f „Dan Hatmanu, între portretele ceaușeștilor și cele ale mai marilor zilelor noastre”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Claudiu Paradais: Exegi monumentum …”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e f Dan Hatmanu[nefuncțională]
- ^ a b Dan Hatmanu - pictor[nefuncțională]
- ^ Pictorul Ceaușeștilor primește titlul de excelență pentru întreaga activitate
- ^ a b Pictorul Dan Hatmanu a primit titlul de excelenta din partea Prefecturii[nefuncțională]
- ^ Valeriu COTEA – Un aristocrat – Dan Hatmanu
- ^ Dan Hatmanu își prezintă colecția de tablouri
- ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 31 decembrie 1971.
- ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, e) 17.
Bibliografie modificare
- Ileana Bratu: Dan Hatmanu (album), Editura Meridiane, București, 1967
- Maria Hatmanu: Dan Hatmanu (album, 500 de pag.), Editura ARC 2000, Tipărit la R.A. Monitorul Oficial, 2005
- Identități artistice la Roman, Ursachi Minodora, Ed. Mușatinia, Roman, 2013, p. 68, 112-113 ISBN 978-606-8203-24-9
Legături externe modificare
Interviuri
- Dan Hatmanu : "Politicianul român are fruntea îngustă și brațele lungi"[nefuncțională], 20 mai 2011, Cristinel C. Popa, Jurnalul Național