Dan Voiculescu (compozitor)

Pentru alte sensuri, vedeți Dan Voiculescu.

Date personale
Dan Voiculescu
Născut	20 iulie 1940 Saschiz, Mureș, România
Decedat	29 august 2009 (69 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	muzicolog[] compozitor profesor de muzică[]
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Studii	Academia de Muzică Gheorghe Dima
Instrument(e)	pian
Modifică date / text

Dan Alexandru Voiculescu (n. 20 iulie 1940, Saschiz – d. 29 august 2009, București) a fost un compozitor, muzicolog, pianist și profesor universitar român.

Studii

Dan Voiculescu a studiat între anii 1958-1964 la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj, sub îndrumarea unor personalități de referință ale școlii muzicale clujene: Liviu Comes la armonie, Sigismund Toduță la compoziție, Max Eisikovits la contrapunct, Cornel Țăranu la forme muzicale, Gabor Jodal și Wilhelm Demian la orchestrație, Gheorghe Merișescu și Romeo Ghircoiaș la istoria muzicii, Traian Mârza la folclor și Magda Kardos la pian.

Fiind pasionat de muzica electronică și alte aspecte contemporane ale artei muzicale, continuă munca de perfecționare la Hochschule für Musik und Tanz din Köln, cu mari compozitori germani ai vremii: Karlheinz Stockhausen și Hans Ulrich Humpert și la Veneția cu Virgilio Mortari.

Activitatea

Parcurge toate treptele ierarhice din învățământul superior: preparator, asistent, lector, conferențiar și profesor universitar, la Catedra de armonie și contrapunct, la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj.

Din anul 2000 se mută la București, fiind profesor la Universitatea Națională de Muzică București.

Este autorul unor lucrări teoretice de contrapunct bachian și modern, a scris muzică de cameră, piese pentru pian, piese corale destinate copiilor, lucrări simfonice, precum și opera de cameră Cântăreața cheală, după Eugen Ionescu.

A publicat numeroase articole, studii și recenzii în diverse ziare și reviste de specialitate.

În anul 1991 înființează și conduce Fundația "Sigismund Toduță", care promovează creația marelui sau Profesor sau sprijină tinerele talente în ascensiunea lor artistică.

A fost membru al Uniunii Compozitorilor din România și al Academiei Române.

"Dan Voiculescu se distinge printr-o bogată experiență creatoare în domeniile simfonic, vocal-simfonic, cameral, coral. O particularitate a personalității sale artistice este puterea de pătrundere a textului ales până în profunzimi, transpunerea lui în muzică fiind realizată cu un talent ieșit din comun."

Compoziții

muzică simfonică
muzică de cameră
lieduri pe versurile marilor poeți români, M. Eminescu, N. Stănescu, M. Sorescu, G. Bacovia, L. Blaga
coruri pentru copii
opera de cameră „Cântăreața cheală" după Eugen Ionescu
colecția de piese pentru pian „Carte fără sfârșit”, 3 volume

Cărți

Fuga în creația lui J. S. Bach, Editura Muzicală, București, 2000

Polifonia secolului XX, Editura Muzicală, București, 2005

Premii, distincții

A obținut titlul de Doctor în Muzicologie și Stilistică Muzicală în anul 1983.

A fost decorat cu Meritul Cultural clasa a II-a, cu Premiul "Mihai Eminescu", cu Premiul "George Enescu" și Premiul Academiei Române.

Bibliografie

Cosma, Viorel, Muzicieni din România. Lexicon, vol. IX, Ed. Muzicală, București, 2006
László, Francisc, O autoritate artistică și academică: Dan Voiculescu, în Revista “Melos”, București, I-III/2000
Marcu, Șerban, Ecouri expresioniste în 3 cântece de toamnă de Dan Voiculescu, in: Studia Musica, Universitatea Babeș-Bolyai, nr. 2 / 2012
Popovici, Doru, Muzica românească contemporană, Ed. Albatros, București, 1970
Sandu-Dediu, Valentina, Muzica românească între 1944-2000, Ed. Muzicală, București, 2002
Sârbu, Cristina Maria; Buga, Ana, Patru secole de teatru muzical, Editura DU Style, București, 1999, p. 502
Țiplea-Temeș, Bianca, In memoriam Dan Voiculescu, în Revista „Muzica”, nr.4/2009, București.
Țiplea-Temeș, Bianca, Dan Voiculescu la 70 de ani, aniversat în absență. Revista „Muzica”, nr. 3/2010, p. 113-127, http://www.ucmr.org.ro/texte/rv-3-2010-6.pdf Arhivat în 29 august 2015, la Wayback Machine.