Max Eisikovits

compozitor evreu din Transilvania
Mihai Max Eisikovits
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Blaj, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cluj-Napoca, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965–1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
dirijor Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiPremiul de Stat al Republicii Populare Române  Modificați la Wikidata

Mihai Max Eisikovits, în maghiară Mihály Miksa Eisikovits, (n. ,[1] Blaj, Austro-Ungaria – d. ,[1] Cluj-Napoca, România) a fost un compozitor, muzicolog, profesor evreu din Transilvania, culegător și exeget de folclor idiș, din România.[2]

A urmat studiile muzicale la Conservatorul din Cluj (1928-1933) cu Marțian Negrea (armonie, contrapunct, compoziție), Gheorghe Ciolac (pian), Augustin Bena (dirijat coral) și George Simonis (istoria muzicii). A urmat în paralel și Facultatea de Drept din Cluj, unde a obținut doctoratul (1933), dar nu profesat ca avocat.[2]

Între anii 1948-1949, Max Eisikovits a fost director al Operei Maghiare de Stat din Cluj.

BiografieModificare

Înainte de 1948 a fost profesor la Liceul Israelit din Timișoara, până la desființarea acestuia. La Timișoara l-a avut ca elev pe viitorul compozitor György Kurtág. După îndepărtarea sa de la conducerea Operei Maghiare din Cluj, Max Eisikovits a fost profesor de armonie și contrapunct la Conservatorul din Cluj. La Cluj i-a avut drept elevi, între alții, pe viitorii profesori Ferdinand Weiss și Dan Voiculescu. În 1957, Max Eisikovits a fost decorat cu Premiul de Stat al Republicii Populare Române.[3] În 1977, Max Eisikovits a fost decorat cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor.[4]

ScrieriModificare

  • Polifonia vocală a Renașterii. Stilul palestrinian, Editura Muzicală, București, 1966;
  • Polifonia barocului, Editura Muzicală, București, 1980;
  • Moshe Carmilly-Weinberger, Songs of the Martyrs. Hassidic Melodies of Maramures, Sepher-Hermon Press, New York, 1980.
  • Unele elemente și aspecte moderne anticipate în creația lui Gesualdo di Venosa, în „Lucrări muzicologice”, supliment nr. 3, Cluj Napoca,1956
  • Elemente ale limbajului muzical baehian în lumina muzicii din prima parte a secolului XX, în „Lucrări muzicologice”, Cluj Napoca, nr. 2, 1966
  • Contribuții la studiul tratării disonanței în creația lui J.S. Bach, în „Lucrări muzicologice” nr. 4,Cluj Napoca, 1968• Polifonia barocului, vol. I, Cluj Napoca, litografia Conservatorului, 1969; idem București, 1973 (Stilul baehian)
  • Contribuții la geneza unor elemente de stil ale creației lui Bela Bartok, în „Muzica” nr. 9,București, 1975
  • Introducere în polifonia vocală a secolului XX, București, 1976.

NoteModificare

  1. ^ a b c d Eisikovits Mihály, accesat în  
  2. ^ a b Max Eisikovits
  3. ^ http://www.bjt2006.org/GN_mini_Max_Eisikovits_3515.pdf
  4. ^ ibid

Legătură externăModificare