Dana Grigorcea
| Dana Grigorcea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (45 de ani)[1]  București, România |
| Cetățenie |  România Elveția |
| Ocupație | scriitoare jurnalistă filologă[*] |
| Limbi vorbite | limba română limba germană limba neerlandeză |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea din București |
Modifică date / text  | |
Dana Grigorcea (n. , București, România) este o scriitoare elvețiană de origine română care coordonează și un blog de literatură.[2]
Biografie
modificareDana Grigorcea a debutat în 2002 în România literară cu proză scurtă: un jurnal de călătorie din Țara Sfântă.[3] A studiat germana și neerlandeza la Facultatea de Limbi Străine de la Universitatea din București. A studiat regie de teatru și film la Universitatea din Bruxelles și a urmat un masterat în jurnalism la Universitatea Danubiană din Krems. A lucrat la televiziunea ARTE din Strasbourg și la postul de radio Deutsche Welle din Bonn. Este căsătorită cu scriitorul Perikles Monioudis.
Activitate
modificareDin 2007 trăiește la Zürich, unde a predat limbajul filmului la Facultatea de Film din cadrul Școlii de Artă de la Zürich și a colaborat la emisiunea de literatură a radioului național elvețian DRS. În prezent organizează la Zürich un salon literar și administrează împreună cu soțul ei, scriitorul Perikles Monioudis, blogul de literatură www.neue-telegramme.ch.
Dana Grigorcea și-a făcut debutul literar în limba germană în 2011, cu romanul Das Leben ist vergänglich wie die Kopfhaare (Baba Rada. Totu-n viață-i trecător ca și firele de păr) roman care a fost bine primit de către publicul elvețian.[3] Cel de-al doilea roman al său, Das primäre Gefühl der Schuldlosigkeit (Sentimentul primar al nevinovăției), a primit în 2015 Premiul 3sat în cadrul concursului de literatură Ingeborg Bachmann de la Klagenfurt, Austria, și a fost nominalizat pentru premiul elvețian de carte Schweizer Literaturpreis.[3] A publicat și cărți pentru copii: Mond-aus! (Stingeți luna!) în 2016 și Einmal Haare Schneiden, bitte în 2018.
Opera
modificareRomane
modificare- Baba Rada. Das Leben ist vergänglich wie die Kopfhaare (Baba Rada. Totu-n viață-i trecător ca și firele de păr).[4] Editura KaMeRu Verlag, Zürich, 2011, ISBN 978-3-03820-024-6.
- Das primäre Gefühl der Schuldlosigkeit (Sentimentul primar al nevinovăției).[4] Editura Ullstein, Berlin, 2017, ISBN 978-3-548-28903-8.
- Der Nase nach. Baeschlin, Glarus 2018, ISBN 978-3-03893-000-6
- Die Dame mit dem maghrebinischen Hündchen. Editura Dörlemann, Zürich, 2018, ISBN 978-3-03820-055-0
- Die Nicht Sterben (Cei care nu mor). Editura Penguin, 2021, 2021 ISBN: 978-3-328-60153-1
Literatură pentru copii
modificare- Mond-aus! (Stingeți luna!). Editura Baeschlin, Glarus, 2016, ISBN 978-3-85546-300-8
- Einmal Haare Schneiden, bitte. Bilderbuch. Baeschlin, Glarus, 2018, ISBN 978-3-03893-007-5
Traduceri în limba română
modificare- Sentimentul primar al nevinovăției, traducător Nora Iuga și Radu-Mihai Alexe, editura Humanitas, București, 2016, ISBN 978-973-50-5434-2
- Stingeți luna, traducător Florin Bican, editura Arthur, 2021, ISBN: 9786060861775
Premii
modificare- 2011 Premiul elvețian de carte Literaturperle pentru romanul Baba Rada. Das Leben ist vergänglich wie die Kopfhaare[5]
- 2015 Nominalizată pentru Schweizer Buchpreis (Premiul elvețian de carte)
- 2015 Premiul 3sat la Klagenfurt în competiția Ingeborg Bachmann[6]
- 2022 Premiul Elvețian pentru Literatură pentru romanul Die Nicht Sterben (Cei care nu mor)[7]
Note
modificare- ^ Dana Grigorcea
- ^ „Telegramme”. Accesat în .
- ^ a b c Cristea, Alina (). „Dana Grigorcea, scriitoarea română stabilită în Elveția. De la copilăria în comunism la mișcarea #rezist în diaspora”. Cultura la dubă. Accesat în .
- ^ a b Editura Humanitas. „Dana Grigorcea”. Accesat în .
- ^ „New Books in German - Dana Grigorcea: Doamna cu cățelușul magrebian - DLITE”. blog.goethe.de. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Jan Cornelius (). „Dana Grigorcea sau o poveste năstruşnică, dar minunată şi adevărată”. Observator Cultural. Accesat în .
- ^ „Scriitoarea română Dana Grigorcea a câștigat Premiul Elvețian pentru Literatură”. Cultura la dubă. . Accesat în .
