Daniel Șehter
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Gura-Roșie, Comuna Cazaci, Odesa, Ucraina Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani) Modificați la Wikidata
Moscova, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Regatul României
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
revoluționar
traducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba idiș
limba română
limba moldovenească
limba rusă Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist al Uniunii Sovietice  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarProletcult  Modificați la Wikidata
Specie literarărealism socialist  Modificați la Wikidata
Note
PremiiOrdinul Războiului Patriotic clasa a II-a[*]  Modificați la Wikidata

Daniel Șehter (în rusă Даниил Абрамович Шехтер, transliterat: Daniil Abramovici Șehter; în idiș ‏דניאל שעכטער; n. , Gura-Roșie, Comuna Cazaci, Odesa, Ucraina – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un evreu basarabean și scriitor sovietic moldovean.

Biografie

modificare

S-a născut în satul Gura-Roșie din ținutul Akkerman, gubernia Basarabia (Imperiul Rus). A primit studiile primare într-un heder. După moartea părinților săi, Abram și Șeiva Șehter, la vârsta de 13 ani, împreună cu cele două surori mai mari, s-a mutat la Galați, unde a început să lucreze într-o tipografie. A participat la mișcarea revoluționară clandestină în Basarabia și la răscoala de la Tatarbunar, unde a fost arestat pentru distribuirea de literatură ilegală și închis în închisoarea Doftana. În 1929 a fost transferat la Chișinău. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a luptat pe front, fiind rănit în luptă. A fost distins cu Ordinul Războiului Patriotic de gradul II.[1]

În 1944, a participat la restaurarea Tipografiei I Exemplare din Moscova, iar în anul următor a fost transferat la Chișinău, unde a lucrat la Combinatul Poligrafic. În anii 1955-1986 a fost angajat al editurii „Cartea Moldovenească”, apoi „Literatura artistică”.

A început să publice în Basarabia de dinainte de război în limba română. Prima colecție de nuvele „Mărturie” a fost publicată în 1963, apoi au apărut încă 6 cărți în „limba moldovenească”. O serie de lucrări au fost traduse în limba rusă. La începutul anilor 1980, a început să publice în idiș în revista moscovită Sovetish heymland („Patria sovietică”), inclusiv povestirea „Povestea lui Giulio Semo” (1989), „Povești noi” (1991), „Străinul” și alte povești și note critice. Aceste din urmă lucrări au fost publicate postum în ziarul idiș din New York, Vorverts (2013, pregătit de Moisei Lemster).[2]

A tradus din „moldovenească” în rusă, în special piesele lui Ramil Portnoi.[3]

A fost membru al Uniunii Ziariștilor și al Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească (1976).[2]

A murit în 1991 la Moscova.[4]

În „moldovenească”

modificare
  • Мэртурие („Mărturie”, eseuri și povești). Chișinău: Cartea Moldovenească, 1963.
  • Локул ин колоанэ („Locul în coloană”). Chișinău: Cartea Moldovenească, 1966.
  • Меседжер ал револуцией („Mesager al revoluției”). Chișinău: Cartea Moldovenească, 1968.
  • Ынтылнирь („Întâlniri”, povestiri). Chișinău: Cartea Moldovenească, 1970.
  • Повестирь („Povestiri”). Chișinău: Cartea Moldovenească, 1974.
  • Паший („Pașii”, povestiri). Ilustrări de Eduard Maidenberg. Chișinău: Literatura artistică, 1980.
  • Scrum fierbinte: Evocări, schițe, povestiri. Chișinău: Literatura artistică, 1990.

În rusă

modificare
  • Шабская легенда („Legenda din Șabo”, povestiri). Chișinău: Cartea Moldovenească, 1971.
  • Горячий пепел („Scrum fierbinte”, schițe și povestiri), traducere de Solomon Moldovan. Chișinău: Literatura artistică, 1978 și 1990.[5]
  • Под созвездием Стрельца („Sub constelația Săgetătorului”, nuvele, ediție bilingvă). Ilustrări de Eduard Maidenberg. Cuvânt înainte de Alexandru Cosmescu, traducere de Solomon Moldovan și alții. Chișinău: Literatura artistică, 1984.

Referințe

modificare

Legături externe

modificare