David Șeinis
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Lipcani, gubernia Basarabia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațieeconomist Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materKameneț-Podolskaia mujskaia gimnazia[*][[Kameneț-Podolskaia mujskaia gimnazia (gymnasium in the Russian Empire)|​]]  Modificați la Wikidata

David Șeinis (rusă Давид Шейнис, n. , Lipcani, gubernia Basarabia, Imperiul Rus) a fost un evreu basarabean, avocat, demograf-statistician și economist rus și sovietic.

Biografie modificare

S-a născut în ștetlul Lipcani (acum oraș din raionul Briceni, Republica Moldova) din ținutul Hotin, gubernia Basarabia (Imperiul Rus), în familia absolventului școlii evreiești de stat din Jitomir, rabinul de Lipcani, Șai Șeinis,[1] care a servit și ca inspector al școlii evreiești locale de stat. La sfârșitul anilor 1880, familia s-a mutat la Șargorod, unde tatăl său a fost ales rabin de stat. La 5 decembrie 1894, a trecut examenele de asistent farmaceutic la gimnaziul din Camenița, iar în 1901, examenele pentru cursul complet al gimnaziului de băieți din Zlatopol. După absolvirea Universității Imperiale Sf. Vladimir din Kiev, a lucrat ca avocat asistent. A publicat mai multe lucrări sociologice despre compoziția corpului studențesc evreu din Imperiul Rus.[2][3][4][5][6][7]

După instaurarea puterii sovietice, a lucrat ca avocat. În 1922 a devenit șeful departamentului de locuințe al Direcției principale a serviciilor comunale NKVD a RSFSR,[8] ale cărei sarcini erau de a monitoriza punerea în aplicare a decretului privind municipalizarea bunurilor. Împreună cu Boris Veselovski, a pus bazele studiului politicii de locuință a URSS. A publicat materiale juridice cu privire la problema locuințelor.[9] Din 1930 a fost șef al Biroului de planificare și statistică al Direcției principale a serviciilor comunale NKVD a RSFSR, care în 1931 a fost transformată într-un Comisariat al poporului separat pentru serviciile comunale din cadrul Consiliului comisarilor populari al RSFSR. A fost membru al Comisiei mixte centrale pentru returnarea bunurilor naționalizate a cooperativelor de consum (1927), ulterior, membru al consiliului de administrație al Uniunii centrale a cooperativelor de locuințe din RSFSR (Tsentrojilsoiuz).

A elaborat lucrări majore privind organizarea cooperativelor de locuințe și a serviciilor comunale, legislația privind locuințele în URSS.[9][10][11] În 1931 a fost devenit membru al Institului „Giprogor” de planificare urbană și proiectare a edificiilor civile. În anii 1930, a fost implicat în principal în planificarea științifică a construcțiilor urbane, inclusiv în dezvoltarea teoretică a ideii de „oraș-grădină”.[12][13][14]

A făcut parte din redacția revistelor Жилищная кооперация („Cooperarea în domeniul locuințelor”) și Коммунальное хозяйство („Servicii comunale”; 1921-1931).[15]

În timpul celui de-al doilea război mondial, el și soția au fost evacuați la Irbit, regiunea Sverdlovsk.[16][17]

Referințe modificare

  1. ^ Шаргород: еврейское местечко.
  2. ^ Юрий Табак «Книжка-перевертыш»
  3. ^ Gennady Estraikh. Languages of ‘Yehupets’ students. East European Jewish Affairs 22 (1): 63—71, 1992.
  4. ^ Susan K. Morrissey. Heralds of Revolution: Russian Students and the Mythologies of Radicalism. Oxford University Press, 1998. p. 276
  5. ^ Benjamin Nathans. Beyond the Pale: The Jewish Encounter with Late Imperial Russia. University of California Press, 2002. pp. 301—303
  6. ^ M. Krugliak. The Financial Situation of Jewish Students in the Russian Empire in the Early Twentieth Century (Based Principally on Census Data from Ukraine). European Journal of Jewish Studies, 12 (2), 203—227, 2018
  7. ^ Christoph Gassenschmidt. Jewish Liberal Politics in Tsarist Russia, 1900—1914 (Chapter «The Emergence of Jewish Liberals in Russia: from Acculturation to Revolution»). Palgrave Macmillan UK — Springer USA, 2005
  8. ^ И. А. Казусь «Советская архитектура 1920-х годов: организация проектирования»
  9. ^ a b Бураков В. Н. Классовый принцип жилищной политики БССР в период НЭПа // Веснік Мазырскага дзяржаўнага педагагічнага ўніверсітэта імя І. П. Шамякіна. — 2008. — № 3 (20). — С. 11–16.
  10. ^ „Ю. А. Микулёнок. Жилищный вопрос в раннесоветский период в письмах студентов «во власть»” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  11. ^ Игорь Орлов. Коммунальная страна: становление советского жилищно-коммунального хозяйства
  12. ^ Марк Меерович. Градостроительная политика в CCCР (1917—1929)
  13. ^ М. Г. Меерович. Рождения и смерть города-сада: действующие лица и мотивы убийства
  14. ^ „М. Б. Князев. Ведомственное и кооперативное жилище в Москве второй половины 1920-х — первой половины 1930-х годов (2019)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  15. ^ Комарова И. И., Третьяков А. Л. Онтогенез архитектурной периодики советской эпохи (1917–1931) // Управленческое консультирование. — 2017. — № 12(108). — С. 188-198. — doi:10.22394/1726-1139-2017-12-188-198.
  16. ^ Д. И. Шейнис в эвакуационных списках (1942): Здесь датой рождения указан 1879 год (и ошибка в отчестве).
  17. ^ С. А. Шейнис в эвакуационных списках (1942)