Ștetl-urile (în idiș שטעטל, shtetl (singular), שטעטלעך, shtetlekh (plural))[1] erau orașe mici, cu populații numeroase de evrei, care au existat în Europa Centrală și de Est înainte de Holocaust. Ștetl-urile au existat în principal în Imperiul Rus, Polonia Congresului, Galiția (Ucraina) și România. În limba idiș, un oraș mai mare, precum Liov sau Cernăuți, era numit shtot (în idiș שטאָט, germană Stadt), în timp ce un sat era numit dorf (în idiș דאָרף).[2] În limbajul oficial ștetl-ul era desemnat prin cuvântul „miasteczko” (în ucraineană мiстечко, în poloneză miasteczko, în belarusă мястэчка, în rusă местечко).[3]

Orășelul Lakhva în 1926 (pe atunci Łachwa, Polonia), ulica Lubaczyńska (strada Lubaczynska)

Privire de ansambluModificare

 
Hartă care arată procentul evreilor în vestul Rusiei și în Polonia Congresului, c. 1905

Ștetl-ul este definit de Yohanan Petrovski-Ștern ca „un târg est-european aflat în proprietatea privată a unui magnat polonez, locuit în mare parte, dar nu exclusiv, de către evrei” și care a fost din anii 1790 până în 1915 „subiect al administrației rusești” (deoarece Imperiul Rus a anexat și a administrat teritoriile pe care se aflau așezările evreiești). Conceptul de cultură ștetl descrie modul tradițional de viață al evreilor din Europa de Est. Ștetl-urile sunt considerate comunități evreiești stabile social, ce respectau preceptele iudaismului ortodox și aveau mentalități tradiționale ce rezistau influențelor sau atacurilor din afară.

Declinul ștetl-urilor a început încă de prin anii 1840. Factorii care au contribuit la acest declin au fost sărăcia cauzată de schimbarea mediului economic (inclusiv de industrializare care a afectat puternic practicarea meseriilor tradiționale evreiești și a comerțului), incendiile repetate care distrugeau casele din lemn și suprapopularea.[4] De asemenea, antisemitismul funcționarilor imperiali ruși și al latifundiarilor polonezi, precum și pogromurile produse în Rusia începând din anii 1880, au făcut ca viața evreilor din ștetl-uri să devină tot ma grea. Din anii 1880 până în 1915 aproape 2 milioane de evrei au părăsit Europa de Est. În acea vreme aproximativ trei sferturi din populația evreiască trăia în ștetl-uri. Holocaustul a determinat exterminarea în mare măsură a locuitorilor ștetl-urilor.[necesită citare] Nu era ceva neobișnuit ca întreaga populație evreiască a unui ștetl să fie adunată și asasinată într-o pădure din apropiere sau deportată în diverse lagăre de concentrare.[necesită citare] Unii locuitori ai ștetl-urilor au emigrat înainte și după Holocaust, cea mai mare parte în Israel și Statele Unite ale Americii, unde unele tradiții au fost păstrate. Însă ștetl-ul ca un formă specifică de organizare a evreilor așkenazi din Europa de Est a fost eradicat de către naziști.[necesită citare]

IstoricModificare

Istoria celor mai vechi ștetl-uri est-europene a început în jurul anului 1200[necesită citare]

și a cunoscut lungi perioade de prosperitate și de toleranță relativă, precum și vremuri de sărăcie extremă, greutăți, inclusiv pogromurile petrecute în secolul al XIX-lea în Imperiul Rus.

Atitudinile și mentalitățile tradiționale sunt la fel de evidente pe stradă și în piață, la fel ca în ieșiva. Imaginea populară a evreului din Europa de Est, însușită atât de evrei, cât și de neevrei, este în conformitate cu tradiția talmudică. Imaginea include tendința de a examina, de a analiza și de a reanaliza, de a căuta sensuri în spatele sensurilor, precum și implicații și consecințe secundare. Ea include și o dependență de logica deductivă ca bază a concluziilor și acțiunilor practice. În viață, ca în Tora, se presupune că toate aspectele vieții au sensuri profunde și secundare, care trebuie cercetate. Toate subiectele au implicații și ramificații. Mai mult decât atât, persoana care face o afirmație trebuie să aibă un motiv, iar acest lucru trebuie să fie, de asemenea, căutat. Adesea, un comentariu va determina un răspuns la motivul presupus a se afla în spatele lui, la semnificația pe care se consideră că o are sau la consecințele pe care le provoacă. Procesul care produce un astfel de răspuns - de multe ori cu viteza fulgerului - este o reproducere modestă a procesului de studiu talmudic.[5]

Legile din Mai introduse de către țarul Alexandru al III-lea al Rusiei în 1882 au interzis evreilor să locuiască în zone rurale și în orașe cu mai puțin de zece mii de locuitori. Revoluțiile, războaiele civile, industrializarea și Holocaustul au distrus în secolul al XX-lea existența ștetl-urilor tradiționale.

Utilizarea modernăModificare

În ultima parte a secolului al XX-lea, evreii hasidici au fondat comunități noi în Statele Unite ale Americii, cum ar fi Kiryas Joel și New Square, și folosesc adesea termenul de „ștetl” când se referă în limba idiș la aceste enclave, în special la cele cu structuri rurale.[6][[ din May 2014]][necesită clarificare]

Cultura din ștetl-uriModificare

 
Reconstrucția unui ștetl tradițional evreiesc în Muzeul Evreiesc Sud African din Cape Town, așa cum exista în Lituania.
 
Interior unei case de lemn dintr-un ștetl lituanian tradițional, reconstruită în Muzeul Evreiesc Sud African din Cape Town.

Tzedaka (caritatea) este un element-cheie al culturii evreiești laice și religioase chiar și în prezent, fiind esențială pentru supraviețuirea multor evrei săraci din ștetl-uri. Prin actele de filantropie au fost ajutate instituții sociale, precum școlile și orfelinatele. Evreii considerau actele de caritate ca o oportunitate de a face o faptă bună (mitzvah).[7]

În unele scrieri istorice și literare apare ideea că ștetl-urile s-au destrămat înainte de a fi distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial; cu toate acestea, această presupusă destrămare culturală nu este niciodată definită în mod clar.[cine?][8]

Reprezentări artistice ale ștetl-urilorModificare

Referințe literareModificare

Termenul „ștetl” a fost „inventat de două ori, o dată în secolul al XVIII-lea prin decret administrativ, care i-a dat o formă, și din nou în secolul al XX-lea pentru a servi ca o consolare pentru evreii americani.”[9] Chełm are un rol proeminent în umorul evreiesc ca orașul legendar al proștilor. Kasrilevke, locul unde se petrece acțiunea multor povestiri ale lui Șalom Aleihem, și Anatevka, locul music-hall-uluiScripcarul pe acoperiș” (inspirat din alte povestiri ale lui Șalom Aleihem) sunt alte ștetl-uri notabile.

Devorah Baron a emigrat în Palestina în anul 1910, după ce a avut loc un pogrom în ștetl-ul ei din apropiere de Minsk. Totuși ea a continuat să scrie despre viața în ștetl mult timp după ce s-a stabilit în Palestina.

Acțiunea mai multor cărți ale lui Joseph Roth are loc în ștetl-uri de la marginea de est a Imperiului Austro-Ungar și mai ales în orașul său natal Brodî.

Multe dintre povestirile și romane lui Isaac Bashevis Singer narează întâmplări petrecute în ștetl-uri. Mama lui Singer era fiica rabinului din Biłgoraj, un oraș din sud-estul Poloniei. Singer a locuit în copilărie la Biłgoraj, împreună cu familia lui, și a scris că viața în acest orășel i-a lăsat o impresie profundă.

Romanul Totul este iluminat (2002) al lui Jonathan Safran Foer relatează o poveste fictivă petrecută în ștetl-ul ucrainean Trachimbrod (Trohimbrid).

Carte pentru copii Something from Nothing (1992), scrisă și ilustrată de Phoebe Gilman, este o adaptare a unei povești tradiționale evreiești petrecute într-un ștetl fictiv.

În 1996 emisiunea de televiziune Frontline a prezentat documentarul Shtetl care prezenta relațiile dintre creștinii și evreii polonezi.[10]

Povestirea „Shtetl Days” (2001) a lui Harry Turtledove, care poate fi citită on-line, începe într-un ștetl tipic care amintește de operele de Aleheim, Roth ș.a., dar descoperă curând o răsturnare de situație care subminează genul.

PicturăModificare

Mulți artiști evrei din Europa de Est (în special din Polonia) și-au dedicat o mare parte a carierei lor artistice reprezentării ștetl-urilor. Printre aceștia se numără Marc Chagall, Chaim Goldberg și Mane Katz. Operele lor surprind în culori viața descrisă în literatură — muzicienii klezmer, nunțile, piețele și aspectele religioase ale vieții comunitare.

FilmeModificare

DocumentareModificare

NoteModificare

  1. ^ Note: Shtetl (idiș שטעטל) is a diminutive form of Yiddish shtot (שטאָט), "town", similar to the South German diminutive "Städtel / Städtle", "little town".
  2. ^ „History of Shtetl”, Jewish guide and genealogy in Poland .
  3. ^ Petrovsky-Shtern, Yohanan (). The Golden Age Shtetl. Princeton University Press. 
  4. ^ Miron, Dan (). The Image of the Shtetl and Other Studies of Modern Jewish Literary Imagination. Syracuse University Press. p. 17. 
  5. ^ Life is With People: The Culture of the Shtetl by Mark Zborowski and Elizabeth Herzog. 1962 edition.
  6. ^ „Kiryas Joel: A Hasidic Shtetl in Suburban New York - Berman Center”. 
  7. ^ Sorin, Gerald (). A Time For Building; The Third Migration. Baltimore, Maryland: The Johns Hopkins University Press. p. 19. ISBN 978-0801851223. 
  8. ^ Joshua Rothenberg (martie 1981). „Demythologizing the Shtetl”. Midstream. pp. 25–31. Accesat în . 
  9. ^ Ray 1984, p. 329. .
  10. ^ "Reactions to Shtetl." PBS. Retrieved on 15 December 2009.

Lectură suplimentarăModificare

Legături externeModificare