Ștetl

Ștetl-urile (în idiș שטעטל, shtetl (singular), שטעטלעך, shtetlekh (plural)) erau orașe mici, cu populații numeroase de evrei, care au existat în Europa Centrală și de Est înainte de Holocaust. Ștetl-urile au existat în principal în Imperiul Rus, Polonia Congresului, Galiția (Ucraina) și România. În limba idiș, un oraș mai mare, precum Liov sau Cernăuți, era numit shtot (în idiș שטאָט, germană Stadt), în timp ce un sat era numit dorf (în idiș דאָרף). În limbajul oficial ștetl-ul era desemnat prin cuvântul „miasteczko” (în ucraineană мiстечко, în poloneză miasteczko, în belarusă мястэчка, în rusă местечко).

Orășelul Lakhva în 1926 (pe atunci Łachwa, Polonia), ulica Lubaczyńska (strada Lubaczynska)

Privire de ansamblu

Hartă care arată procentul evreilor în vestul Rusiei și în Polonia Congresului, c. 1905

Ștetl-ul este definit de Yohanan Petrovski-Ștern ca „un târg est-european aflat în proprietatea privată a unui magnat polonez, locuit în mare parte, dar nu exclusiv, de către evrei” și care a fost din anii 1790 până în 1915 „subiect al administrației rusești” (deoarece Imperiul Rus a anexat și a administrat teritoriile pe care se aflau așezările evreiești). Conceptul de cultură ștetl descrie modul tradițional de viață al evreilor din Europa de Est. Ștetl-urile sunt considerate comunități evreiești stabile social, ce respectau preceptele iudaismului ortodox și aveau mentalități tradiționale ce rezistau influențelor sau atacurilor din afară.

Declinul ștetl-urilor a început încă de prin anii 1840. Factorii care au contribuit la acest declin au fost sărăcia cauzată de schimbarea mediului economic (inclusiv de industrializare care a afectat puternic practicarea meseriilor tradiționale evreiești și a comerțului), incendiile repetate care distrugeau casele din lemn și suprapopularea. De asemenea, antisemitismul funcționarilor imperiali ruși și al latifundiarilor polonezi, precum și pogromurile produse în Rusia începând din anii 1880, au făcut ca viața evreilor din ștetl-uri să devină tot ma grea. Din anii 1880 până în 1915 aproape 2 milioane de evrei au părăsit Europa de Est. În acea vreme aproximativ trei sferturi din populația evreiască trăia în ștetl-uri. Holocaustul a determinat exterminarea în mare măsură a locuitorilor ștetl-urilor. Nu era ceva neobișnuit ca întreaga populație evreiască a unui ștetl să fie adunată și asasinată într-o pădure din apropiere sau deportată în diverse lagăre de concentrare. Unii locuitori ai ștetl-urilor au emigrat înainte și după Holocaust, cea mai mare parte în Israel și Statele Unite ale Americii, unde unele tradiții au fost păstrate. Însă ștetl-ul ca un formă specifică de organizare a evreilor așkenazi din Europa de Est a fost eradicat de către naziști.

Istoric

Istoria celor mai vechi ștetl-uri est-europene a început în jurul anului 1200 și a cunoscut lungi perioade de prosperitate și de toleranță relativă, precum și vremuri de sărăcie extremă, greutăți, inclusiv pogromurile petrecute în secolul al XIX-lea în Imperiul Rus.

Atitudinile și mentalitățile tradiționale sunt la fel de evidente pe stradă și în piață, la fel ca în ieșiva. Imaginea populară a evreului din Europa de Est, însușită atât de evrei, cât și de neevrei, este în conformitate cu tradiția talmudică. Imaginea include tendința de a examina, de a analiza și de a reanaliza, de a căuta sensuri în spatele sensurilor, precum și implicații și consecințe secundare. Ea include și o dependență de logica deductivă ca bază a concluziilor și acțiunilor practice. În viață, ca în Tora, se presupune că toate aspectele vieții au sensuri profunde și secundare, care trebuie cercetate. Toate subiectele au implicații și ramificații. Mai mult decât atât, persoana care face o afirmație trebuie să aibă un motiv, iar acest lucru trebuie să fie, de asemenea, căutat. Adesea, un comentariu va determina un răspuns la motivul presupus a se afla în spatele lui, la semnificația pe care se consideră că o are sau la consecințele pe care le provoacă. Procesul care produce un astfel de răspuns - de multe ori cu viteza fulgerului - este o reproducere modestă a procesului de studiu talmudic.

Legile din Mai introduse de către țarul Alexandru al III-lea al Rusiei în 1882 au interzis evreilor să locuiască în zone rurale și în orașe cu mai puțin de zece mii de locuitori. Revoluțiile, războaiele civile, industrializarea și Holocaustul au distrus în secolul al XX-lea existența ștetl-urilor tradiționale.

Utilizarea modernă

În ultima parte a secolului al XX-lea, evreii hasidici au fondat comunități noi în Statele Unite ale Americii, cum ar fi Kiryas Joel și New Square, și folosesc adesea termenul de „ștetl” când se referă în limba idiș la aceste enclave, în special la cele cu structuri rurale.

Cultura din ștetl-uri

Reconstrucția unui ștetl tradițional evreiesc în Muzeul Evreiesc Sud African din Cape Town, așa cum exista în Lituania.

Interior unei case de lemn dintr-un ștetl lituanian tradițional, reconstruită în Muzeul Evreiesc Sud African din Cape Town.

Tzedaka (caritatea) este un element-cheie al culturii evreiești laice și religioase chiar și în prezent, fiind esențială pentru supraviețuirea multor evrei săraci din ștetl-uri. Prin actele de filantropie au fost ajutate instituții sociale, precum școlile și orfelinatele. Evreii considerau actele de caritate ca o oportunitate de a face o faptă bună (mitzvah).

În unele scrieri istorice și literare apare ideea că ștetl-urile s-au destrămat înainte de a fi distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial; cu toate acestea, această presupusă destrămare culturală nu este niciodată definită în mod clar.

Reprezentări artistice ale ștetl-urilor

Referințe literare

Termenul „ștetl” a fost „inventat de două ori, o dată în secolul al XVIII-lea prin decret administrativ, care i-a dat o formă, și din nou în secolul al XX-lea pentru a servi ca o consolare pentru evreii americani.” Chełm are un rol proeminent în umorul evreiesc ca orașul legendar al proștilor. Kasrilevke, locul unde se petrece acțiunea multor povestiri ale lui Șalom Aleihem, și Anatevka, locul music-hall-ului „Scripcarul pe acoperiș” (inspirat din alte povestiri ale lui Șalom Aleihem) sunt alte ștetl-uri notabile.

Devorah Baron a emigrat în Palestina în anul 1910, după ce a avut loc un pogrom în ștetl-ul ei din apropiere de Minsk. Totuși ea a continuat să scrie despre viața în ștetl mult timp după ce s-a stabilit în Palestina.

Acțiunea mai multor cărți ale lui Joseph Roth are loc în ștetl-uri de la marginea de est a Imperiului Austro-Ungar și mai ales în orașul său natal Brodî.

Multe dintre povestirile și romane lui Isaac Bashevis Singer narează întâmplări petrecute în ștetl-uri. Mama lui Singer era fiica rabinului din Biłgoraj, un oraș din sud-estul Poloniei. Singer a locuit în copilărie la Biłgoraj, împreună cu familia lui, și a scris că viața în acest orășel i-a lăsat o impresie profundă.

Romanul Totul este iluminat (2002) al lui Jonathan Safran Foer relatează o poveste fictivă petrecută în ștetl-ul ucrainean Trachimbrod (Trohimbrid).

Carte pentru copii Something from Nothing (1992), scrisă și ilustrată de Phoebe Gilman, este o adaptare a unei povești tradiționale evreiești petrecute într-un ștetl fictiv.

În 1996 emisiunea de televiziune Frontline a prezentat documentarul Shtetl care prezenta relațiile dintre creștinii și evreii polonezi.

Povestirea „Shtetl Days” (2001) a lui Harry Turtledove, care poate fi citită on-line, începe într-un ștetl tipic care amintește de operele de Aleheim, Roth ș.a., dar descoperă curând o răsturnare de situație care subminează genul.

Pictură

Mulți artiști evrei din Europa de Est (în special din Polonia) și-au dedicat o mare parte a carierei lor artistice reprezentării ștetl-urilor. Printre aceștia se numără Marc Chagall, Chaim Goldberg și Mane Katz. Operele lor surprind în culori viața descrisă în literatură — muzicienii klezmer, nunțile, piețele și aspectele religioase ale vieții comunitare.

Filme

• 1971 Scripcarul pe acoperiș
• 1983 Yentl

Documentare

• Shtetl, 1996
• Return to My Shtetl Delatyn, 1992

Lectură suplimentară

• Bauer, Yehuda (2010). The Death of the Shtetl. New Haven, CT: Yale University Press. ISBN 978-0-300-15209-8. 
• Gay, Ruth (1984). „Inventing the Shtetl”. The American Scholar. 53 (3): 329–349. JSTOR 41211052. 
• Hoffmann, Eva (1997). Shtetl: The Life and Death of a Small Town and the World of Polish Jews. Boston, MA: Houghton Mifflin Company. ISBN 978-0-395-82295-1. 
• Petrovsky-Shtern, Yohanan (2014). The Golden Age Shtetl: A New History of Jewish Life in East Europe. Princeton, NJ: Princeton University Press. ISBN 978-0-691-16074-0. 
• Shandler, Jeffrey (2014). Shtetl: A Vernacular Intellectual History. New Brunswick, NJ: Rutgers University Press. ISBN 978-0-813-56273-5. 

Legături externe

• Education/Newsletter/March 2017/Wikishtetl: Commemorating Jewish communities that perished in the Holocaust
• Boris Feldblyum Collection
• JewishGen
  • The JewishGen Communities Database
  • The JewishGen Gazetteer (formerly: JewishGen ShtetlSeeker)
  • JewishGen KehilaLinks (formerly: ShtetLinks)
• Galicia, Diaspora - Jewish Encyclopedia
• Cities of Poland - Simon Wiesenthal Center Multimedia Learning Center Online
• Virtual Shtetl
• Jewish history of Radziłów
• Remembering Luboml: images of a Jewish Community
• Towns in the Encyclopedia of Jewish Life
• Pre-1939 Kresy (now Ukraine) photo album --- Broken Link
• Jewish Web Index - Polish Shtetls Arhivat în 12 august 2004, la Wayback Machine.
• The Lost Jewish Communities of Poland
• History of the Jews in Poland
• History of Berdychiv
• Antopol Yizkor Book
• The Journey to Trochenbrod and Lozisht aug 2006
• Shtetl gallery. 80 paintings by fr:Ilex Beller. In German and Russian languages
• Museum of the History of Polish Jews, Virtual Shtetl
• Jewish guide and genealogy in Poland. HISTORY OF SHTETL.
• Shoshana Eden, paintings of her shtetl