Deschide meniul principal

Declarația de la Mainau

oricare dintre cele două apeluri socio–politice ale laureaţilor Nobel care au participat la reuniunile de la Lindau

Declarația de la Mainau este denumirea generică utilizată pentru cele două apeluri socio-politice ale laureaților Nobel care au participat la reuniunile de o săptămână a laureaților Nobel la Lindau, întâlnire anuală cu tineri oameni de știință din orașul german Lindau. Numele denotă faptul că aceste declarații au fost prezentate pe insula Mainau din Lacul Constanța, locul tradițional de desfășurare al întâlnirii din ultima zi a reuniunii.[1]

Declarația de la Mainau 1955Modificare

Prima declarație de la Mainau a fost un apel împotriva utilizării armelor nucleare. Inițiată și redactată de oamenii de știință germani Otto Hahn și Max Born, a fost distribuită la cea de-a cincea întâlnire a laureaților Nobel la Lindau (11-15 iulie 1955) și prezentată pe Insula Mainau la 15 iulie 1955. Declarația a fost semnată inițial de 18 laureați Nobel. În decurs de un an, numărul semnatarilor s-a ridicat la 52 de laureați Nobel.

Text completModificare

„Noi, subsemnații, suntem oameni de știință din diferite țări, cu credințe și convingeri politice diferite. Pe dinafară, suntem legați doar de premiul Nobel, pe care am avut onoarea să-l primim. Cu bucurie ne-am dedicat viața în slujba științei. Este – credem noi – o cale către o viață mai bună pentru oameni. Vedem cu groază că tocmai această știință oferă omenirii mijloacele de a se distruge. Prin utilizarea militară totală a armelor posibilă astăzi, Pământul poate fi contaminat cu radioactivitate într-o măsură în care toată umanitatea poate fi anihilată. Cei neimplicați pot muri, la fel ca beligeranții.

Dacă războiul ar izbucni între marile puteri, cine ar putea garanta că nu se va transforma într-un conflict mortal? O națiune care se angajează într-un război total își semnează astfel propria distrugere și periclitează întreaga lume.

Nu negăm că – probabil – pacea se păstrează tocmai de frica acestor arme. Cu toate acestea, credem că este o amăgire dacă guvernele cred că pot evita războiul mult timp prin frica acestor arme. Frica și tensiunea au dus adesea la războaie. În mod similar, ni se pare o amăgire să credem că, în viitor, conflictele mici ar putea fi întotdeauna decise cu ajutorul armelor tradiționale. În pericol extrem, nici o națiune nu își va refuza folosirea vreunei arme pe care tehnologia științifică o poate produce.

Toate națiunile trebuie să ia decizia de a renunța la forță ca soluție finală. Dacă nu sunt pregătiți să facă acest lucru, vor înceta să mai existe.”
insula Mainau din Lacul Constanța, 15 iulie 1955[2]

SemnatariModificare

Primii 18 semnatari au fost:[1]

Declarația Mainau 2015 privind schimbările climaticeModificare

Declarația de la Mainau 2015 privind schimbările climatice a fost prezentată pe insula Mainau, Germania, cu ocazia ultimei zile a celei de-a 65-a reuniuni a laureaților premiilor Nobel la Lindau, vineri, 3 iulie 2015. Este un avertisment urgent asupra consecințelor schimbărilor climatice și a fost semnat inițial de 36 de laureați Nobel. În lunile următoare, 35 de laureați suplimentari s-au alăturat grupului de susținători ai declarației. Începând din februarie 2016, un număr de 76 laureați Nobel susțin Declarația de la Mainau 2015.

Textul declarației prevede că, deși trebuie analizate mai multe date și trebuie efectuate cercetări suplimentare, raportul climatic al IPCC reprezintă în continuare cea mai fiabilă evaluare științifică asupra schimbărilor climatice antropice și că – prin urmare – ar trebui să fie utilizat ca fundament la care factorii de decizie ar trebui să discute acțiuni pentru a se opune amenințării globale a schimbărilor climatice.

 
O fotografie de grup a unora dintre laureații Nobel care au semnat inițial Declarația de la Mainau 2015. Foto: Christian Flemming

Text completModificare

„Noi oameni de știință subsemnați, cărora li s-au acordat premii Nobel, am ajuns pe țărmurile lacului Constanța din sudul Germaniei, pentru a împărtăși cunoștințe cu tineri cercetători promițători, care provin, la fel ca noi, din întreaga lume. În urmă cu aproape 60 de ani, aici, la Mainau, o adunare similară de laureați Nobel în științe a emis o declarație a pericolelor inerente tehnologiei recent descoperite de producere a armelor nucleare – o tehnologie derivată din progresele științei fundamentale. Până acum am evitat războiul nuclear, deși amenințarea rămâne. Credem că lumea noastră de astăzi se confruntă cu o altă amenințare cu o magnitudine comparabilă.

Generații succesive de oameni de știință au contribuit la crearea unei lumi din ce în ce mai prospere. Această prosperitate a venit cu costul creșterii rapide a consumului de resurse la nivel mondial. Dacă este lăsată necontrolată, cererea noastră din ce în ce mai mare de hrană, apă și energie va copleși în cele din urmă capacitatea Pământului de a satisface nevoile umanității și va duce la o tragedie umană generalizată. Oamenii de știință care studiază climatul Pământului observă deja impactul activității umane.

Ca răspuns la posibilitatea schimbărilor climatice induse de oameni, Organizația Națiunilor Unite a creat Grupul Interguvernamental pentru Schimbările Climatice (IPCC) pentru a oferi liderilor lumii un rezumat al stării actuale a cunoștințelor științifice relevante. Deși nu este perfect, credem că eforturile care au dus la actualul Raport de evaluare al IPCC reprezintă cea mai bună sursă de informații cu privire la starea actuală de cunoaștere asupra schimbărilor climatice. Spunem acest lucru nu ca experți în domeniul schimbărilor climatice, ci mai degrabă ca un grup divers de oameni de știință care au un profund respect și înțelegere a procesului științific ca întreg.

Deși există incertitudini cu privire la amploarea exactă a schimbărilor climatice, concluziile comunității științifice conținute în ultimul raport IPCC sunt alarmante, în special în contextul riscurilor identificate de menținere a prosperității umane atunci când creșterea temperaturii medii globale depășește 2 °C. Raportul concluzionează că emisiile antropice de gaze cu efect de seră sunt cauza probabilă a încălzirii globale actuale a Pământului. Predicțiile din gama de modele climatice indică faptul că această încălzire va crește foarte probabil temperatura Pământului în secolul viitor cu mai mult de 2 °C peste nivelul său preindustrial, dacă nu se vor reduce drastic emisiile antropice de gaze cu efect de seră în următoarele decenii.

Pe baza evaluării IPCC, lumea trebuie să facă progrese rapide spre reducerea emisiilor curente și viitoare de gaze cu efect de seră pentru a reduce la minimum riscurile substanțiale ale schimbărilor climatice. Credem că națiunile lumii trebuie să profite de ocazia conferinței Națiunilor Unite privind schimbările climatice de la Paris, în decembrie 2015, pentru a lua măsuri decisive pentru a limita emisiile globale viitoare. Acest efort va necesita cooperarea tuturor națiunilor, dezvoltate sau în curs de dezvoltare, și trebuie susținută în viitor, în conformitate cu evaluări științifice actualizate. Nerespectarea acțiunii va supune generațiilor viitoare de umanitate la un risc inconștient și inacceptabil.”
—Mainau, Germania, 3 iulie 2015[2]
 
Laureatul Nobel Brian Schmidt a citit Declarația de la Mainau 2015 privind schimbările climatice în ultima zi a celei de - a 65-a reuniuni laureați a Premiilor Nobel la Lindau . Foto: Christian Flemming

Semnatari și susținătoriModificare

Până în prezent, următorii laureați Nobel au semnat Declarația de la Mainau din 2015 sau și-au exprimat sprijinul complet după prezentarea sa: 36 de laureați Nobel (coloana din stânga) au semnat declarația la 3 iulie 2015, în ultima zi a celei de-a 65-a reuniuni a laureaților Nobel la Lindau; 40 au convenit ulterior ca numele lor să fie listate ca semnatari.

Semnatarii inițiali Suporteri suplimentari
Peter Agre Hiroshi Amano
Episcop JM David Baltimore
Elizabeth Blackburn Aaron Ciechanover
Martin Chalfie Elias Corey
Steven Chu Robert Curl
Claude Cohen-Tannoudji Johann Deisenhofer
James W. Cronin Sheldon Glashow
Peter Doherty Robert Grubbs
Gerhard Ertl Leland Hartwell
Edmond Fischer Dudley Herschbach
Walter Gilbert Roald Hoffmann
Roy Glauber Wolfgang Ketterle
David Gross Walter Kohn
John L. Hall Yuan T. Lee
Serge Haroche Michael Levitt
Stefan Iad John Mather
Jules H. Hoffmann Arthur B. McDonald
Klaus von Klitzing Edvard Moser
Harold Kroto May-Britt Moser
William Moerner Ryoji Noyori
Ferid Murad Paul Nurse
Ei-ichi Negiși John O'Keefe
Saul Perlmutter Douglas Osheroff
William Phillips Arno Penzias
Richard Roberts Carlo Rubbia
Kailash Satyarthi Oliver Smithies
Brian Schmidt Jack Steinberger
Hamilton O. Smith Thomas Steitz
George Smoot Horst Störmer
Jack Szostak Thomas Südhof
Roger Y. Tsien John Sulston
Harold Varmus Joseph H. Taylor
J. Robin Warren Carl Wieman
Arieh Warshel David Wineland
Torsten Wiesel
Robert Wilson

NoteModificare

  1. ^ a b Burmester, Ralph (). Science at First Hand, 65 years Lindau Nobel Laureate Meetings. Germany: Deutsches Museum Bonn. pp. 48/49. 
  2. ^ a b „Mainau Declaration Official Website”. Lindau Nobel Laureate Meetings. Accesat în . 

Legături externeModificare