Dedi I al Saxoniei răsăritene

Dedi I
Margraf de Luzacia
Date personale
Născut1010[1] Modificați la Wikidata
Decedatoctombrie 1075 (65 de ani)[2] Modificați la Wikidata
PărințiTheodoric II[*][[Theodoric II (Margrave of Lower Lusatia)|​]][3]
Mathilde of Meissen[*][[Mathilde of Meissen (mother of Thimo the Brave, Count of Wettin)|​]][3] Modificați la Wikidata
Frați și suroriIda of Wettin[*][[Ida of Wettin (Duchess of Bohemia)|​]]
Thimo de Wettin
Gero von Brehna[*][[Gero von Brehna (German aristocrat)|​]]
Friedrich I.[*][[Friedrich I. (bishop of the Roman Catholic Church)|​]]
Konrad of Wettin[*][[Konrad of Wettin (Peerage person ID=8936)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuOda[*]
Adela de Louvain[*] (din ) Modificați la Wikidata
CopiiHenric I al Saxoniei răsăritene[3]
Dedi al II-lea de Luzacia[3]
Adelaida de Eilenburg[*][3]
Conrad von Ostmark[*][[Conrad von Ostmark (Peerage person ID=8969)|​]][3]
Agnes von Ostmark[*][[Agnes von Ostmark (Peerage person ID=8961)|​]][3] Modificați la Wikidata
Ocupațieconducător[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurimargraf
Familie nobiliarăCasa de Wettin

Dedi I (sau Dedo I) (n. 1004 – d. octombrie 1075) a fost margraf al Saxoniei răsăritene (numită și Marca de Luzacia) de la 1046, precum și pretendent pentru titlul de margraf de Meissen din 1069.

Dedi era cel de al doilea fiu al lui Dietrich al II-lea de Wettin cu Matilda, fiica margrafului Eckard I de Meissen.

Dedi a moștenit Saxonia răsăriteană de la ultimul membru al dinastiei acesteia, Odo al II-lea, rămas fără urmași direcți, datorită faptului că se căsătorise cu sora acestuia, Oda (răposată înainte de 1068). Oda era ea însăși văduvă a lui Wilhelm al III-lea de Weimar și mamă a lui Wilhelm de Meissen și a lui Otto I de Meissen, succesiv margrafi de Meissen. Atunci când fiul său vitreg Otto a murit, Dedi a luat în căsătorie pe văduva sa, Adela de Louvain, în numele căreia a emis pretenții asupra Mărcii de Meissen.

Când Otto a murit în 1067, el a fost succedat de către Ekbert I, însă Dedi, căsătorit cui văduva lui Otto în 1069 s-a revoltat. Pretinzând Meissen în numele soției sale, Dedi a devenit contestatar al prerogativelor regale în mărcile respective. În această revoltă, de partea sa a fost contele Adalbert al II-lea de Ballenstedt, care a prădat mănăstirea de Nienburg, o ctitorie a familiei primei soții a lui Dedi. Adela de Louvain l-a sprijinit pe soțul său cu atâta ardoare, încât Lambert de Hersfeld a numit-o saevissima uxor („o soție crudă”). Adalbert de Bremen, unul dintre regenții tânărului rege Henric al IV-lea, a reușit să reziste în fața rebelilor din Turingia, menținând pacea în Turingia și Meissen. Dedi s-a mulțumit cu stăpânirea Luzaciei, unde a fost succedat de fiul său mai mare, Dedi al II-lea.


Dedi a avut și o fiică, Adelaida, cu prima sa soție, Oda, care s-a căsătorit cu margraful Ernest de Austria. De asemenea, cu cea de-a doua soție, Adela de Louvain, Dedi a avut doi fii: Henric, care ulterior stăpânit Luzacia cât și Meissen, și Conrad, care a murit într-o luptă împotriva venzilor.

Bibliografie

modificare
  • James Westfall Thompson: Feudal Germany, vol. II, Editura Frederick Ungar Publishing Co., New York, 1928.
  • John W. Bernhardt: Itinerant Kingship and Royal Monasteries in Early Medieval Germany, c. 936–1075, Cambridge, Cambridge University Press, 1993.