Dedi I al Saxoniei răsăritene
| Dedi I | |
| Margraf de Luzacia | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1010[1]  |
| Decedat | octombrie 1075 (65 de ani)[2] |
| Părinți | Dietrich al II-lea de Luzacia[3] Mathilda de Meissen[*][3] |
| Frați și surori | Ida de Wettin[*] Thimo de Wettin Gero de Brehna[*] Frederic I[*] Conrad de Wetten[*] |
| Căsătorit cu | Oda[*] Adela de Louvain[*] (din ) |
| Copii | Henric I al Saxoniei răsăritene[3] Dedi al II-lea de Luzacia[3] Adelaida de Eilenburg[*][3] Conrad[*][3] Agnes[*][3] |
| Ocupație | conducător[*] |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | margraf |
| Familie nobiliară | Casa de Wettin |
Modifică date / text  | |
Dedi I sau Dedo I (n. 1010 – d. octombrie 1075), aparținând Casei de Wettin, a fost margraf al Saxoniei răsăritene (numită și Marca de Luzacia) din 1046 și pretendent al titlului de margraf de Meissen din 1069.
Biografie
modificareDedi era cel de al doilea fiu al lui Dietrich al II-lea de Wettin și al soției sale, Matilda, fiica margrafului Eckard I de Meissen.
Dedi a moștenit Saxonia răsăriteană de la Odo al II-lea, ultimul membru al dinastiei precedente. Acesta nu avea urmași direcți, iar Dedi I se căsătorise cu Oda, sora acestuia (d. înainte de 1068). Oda era văduva lui Wilhelm al III-lea de Weimar și mama lui Wilhelm de Meissen și a lui Otto I de Meissen, succesiv margrafi de Meissen.
Fiul său vitreg, Otto, a murit în 1067 iar Marca de Meissen a fost preluată de Ekbert I. Dedi s-a căsătorit în 1069 cu Adela de Louvain, văduva lui Otto, și a pretins Marca de Meissen în numele soției sale. Dedi a devenit contestatarul prerogativelor regale în Maca de Meissen. De partea sa a fost contele Adalbert al II-lea de Ballenstedt care a prădat Mănăstirea din Nienburg, o ctitorie a familiei primei soții a lui Dedi. Adela de Louvain l-a sprijinit pe soțul său cu atâta ardoare, încât Lambert de Hersfeld a numit-o saevissima uxor („o soție crudă”). Adalbert de Bremen, unul dintre regenții tânărului rege Henric al IV-lea, a reușit să reziste în fața rebelilor din Turingia menținând pacea în Turingia și Meissen. Dedi s-a mulțumit cu stăpânirea Luzaciei unde a fost succedat de fiul său mai mare, Dedi al II-lea.
Căsătorii și descendenți
modificareDedi s-a căsătorit prima dată cu Oda, văduva lui Wilhelm al III-lea de Weimar și fiica lui Thietmar, margraf de Luzacia (1015 – 1030). Din această căsătorie au rezultat trei copii:
- Dedi (d. 1069), margraf de Luzacia sub numele Dedi al II-lea;
- Adelaida, căsătorită cu Ernest, margraf al Austriei;
- Agnes, căsătorită cu un conte saxon, Friedrich.
Dedi s-a căsătorit cu în 1068 cu Adela, o nepoată a lui Lambert I de Louvain și văduvă al margrafului Otto I de Meissen. Acesta era fiul primei soții a lui Dedi,Oda, din prima ei căsătorie cu Wilhelm al III-lea de Weimar. Copiii lor au fost:
Note
modificare- ^ „Dedi I al Saxoniei răsăritene”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Dedi I al Saxoniei răsăritene”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d e f g The Peerage
Bibliografie
modificare- James Westfall Thompson: Feudal Germany, vol. II, Editura Frederick Ungar Publishing Co., New York, 1928.
- John W. Bernhardt: Itinerant Kingship and Royal Monasteries in Early Medieval Germany, c. 936–1075, Cambridge, Cambridge University Press, 1993.
- Stefan Pätzold: Die frühen Wettiner. Adelsfamilie und Hausüberlieferung bis 1221 (Geschichte und Politik in Sachsen, vol. 6). Editura Böhlau, Köln, 1997, ISBN: 3-412-08697-5.