Depresiunea Cașin

Nu confundați cu Depresiunea Tazlău-Cașin.
Depresiunea Cașin
Altizi nagykaszoni.jpg
Imagine spre rama montană a depresiunii: în centru Biserica romano-catolică din Plăieșii de Jos
Nume alternativDepresiunea Cașinul Nou
Depresiunea Plăieși
LocalizareJudețul Harghita, România
LimiteMunții Ciucului la est, nord și vest
Munții Bodoc la sud
Coordonate46°13′29.39″N 26°5′54.39″E / 46.2248306°N 26.0984417°E
Suprafață50 km2
VârstaPaleocen - Pliocen
RociGresii paleocene dure ale flișului extern
Roci marno-argiloase ale pânzei de Audia
TipTectono-erozivă
Ax hidrograficRâul Cașin
Căi principale de comunicațieRO Roadsign 11B.svg DN11B Cozmenipasul CașinCașinul NouTârgu Secuiesc
Localități principaleComuna Plăieșii de Jos
CaracteristiciLungime: circa 15 km
Lățime maximă: aproape 10 km
Formă: ovală, alungită pe direcția nord-sud
Coborând din Pasul Pasul Nyerges (Cașin) spre stânga, se ajunge la Cașinul Nou...
..și se iese apoi pe la sud, prin pasul de vale Cătrușa

Depresiunea Cașin (în maghiară Kászoni-medence), numită și Depresiunea Cașinul Nou[1] sau Depresiunea Plăieși[2] este o depresiune intramontană[3] din estul Transilvaniei, România, situată în Carpații Orientali în extremitatea sud-estică a județului Harghita, la limita cu județul Covasna.[4]

Elemente de geologieModificare

Este de origini tectonică și de acumulare[5] (erozivă),[2] fiind situată la limita de contact tectonic dintre zona flișului cretacic cu zona flișului paleogen.[6] Astfel, succesiv eroziunii diferențiale desfășurată la zona de contact dintre gresiile paleocene dure ale flișului extern și rocile marno-argiloase ale pânzei de Audia, în pliocen a avut loc formarea bazinetului depresionar ca efect al unor fenomene tectonice.[3]

Delimitare și elemente de geomorfologieModificare

 
Caşinul Nou, venind dinspre Plăieşii de Jos

Compartimentul depresionar aparține de Munții Ciucului[7] și este limitat la est, nord și vest de către sectorul sud-vestic al acestora, iar la sud de către Munții Bodoc,[1] spre care face trecerea la sud de Pasul Cașin. În sud-estul Munților Ciucului, acesta de asemenea realizează trecerea spre Munții Nemira.[3] Din punctul de vedere al Prof. Dr. Irina Ungureanu, Munții Oituzului trebuiesc însă diferențiați distinct de Munții Ciucului, astfel că aceasta consideră că depresiunea este dominată de Munții Oituzului.[8]

Depresiunea este drenată de râul Cașin,[6] afluent de dreapta al Râului Negru,[2] prin bazinul său hidrografic superior.[6]

Compartimentul depresionar se desfășoară pe o lungime de circa 15 km, din apropierea văii Uzului până în aval de Iacobeni, având o lățime maximă de aproape 10 km.[3] Forma sa este ovală, alungită pe direcția nord - sud[5] și suprafața de circa 50 de km2.[9] Relieful său are aspect colinar,[3] de sculptură și de acumulare.[9] Înălțimile variază de la 640—650 m în axul depresiunii, pînă la 900—950 m la nivelul ramelor vestică, nordică și estică.[3] (altitudinea medie fiind de 730 m).[5] Înclinarea versanților este slabă, văile sunt largi și frecvent însoțite de terase.[3]

Hidrografie și climăModificare

 
Băile Caşin: izvorul Kossuth, aici în anul 1906

Principala sa arteră hidrografică este râul Cașin,[5] iar de-a lungul depresiunii, spre valea acestuia, largă și parțial înmlăștinită, se îndreaptă numeroși afluenți de mici dimensiuni.[10] Un relif interesant se întâlnește pe Valea Despletită, afluent de dreapta al Cașinului. Aici meandrele sunt adâncite și foarte de dezvoltate, de unde apare si numele.[9]

 
Peisaj din Băile Caşin din anul 1900

Zona fiind situată la nivelul aureolei mofetice a Carpaților Orientali,[11] pe unele dintre văile sale afluente precum valea Repatului sau a Borvizului se întâlnesc izvoare de apă minerală, cum este cel de la Perla Cașinului[1] de pe pârâul Vinului (afluent al Borviului).[10] Majoritatea izvoarelor minerale sunt situate în partea estică a depresiunii.[9] În compartimentul depresionar apar astfel izvoarele cu cele mai mari mineralizații și debite constante din Munții Ciucului,[10] în zona Cașin-Iacobeni găsindu-se dispersate ape minerale carbonatate, cloro-sodice și sulfuroase, de-a lungul a trei linii de izvoare hidro-minerale cu direcția nord-sud:[12]

  • izvoare carbogazoase: Piatra Albă, Repat și pârâul Cașin
  • izvoare sulfuroase: Piatra Albă, Repat și Dobai
  • izvoarele clorosodice, calcice și magneziene: valea Gheorchianoșul Mic, Gheorchianoșul Mare și pârâul Scroafei

Temperatura apei acestora variază între 7-90 de grade Celsius, cele mai importante izvoare aflându-se la Piatra Albă, Repat, Băile Cașin și Iacobeni.[12]

Prezintă un climat de adăpost, cu puține inversiuni termice[2] și precipitații bogate.

 
Pe valea Caşinului la nord de Cătruşa la limita dintre judeţele Harghita şi Covasna, cu obiectivul spre sud

Elemente de geografie umanăModificare

Localitățile din depresiune sunt Plăieșii de Sus, Plăieșii de Jos și Iacobeni, Cașinu Nou [13]

Este traversată de către DN11B Cozmenipasul Cașin (sau Nyerges, 870 m altitudine)–Cașinul NouTârgu Secuiesc, care o leagă spre nord-est de Depresiunea Ciucului prin Pasul Cașin[1] și spre sud de Depresiunea Târgu Secuiesc[14] prin pasul de vale Cătrușa.[9]

Se îmbuteliază doar apa a două izvoare bicarbonatate calcice, sodice, cu conținut de iod și litiu de la Băile Cașin, sub denumirea Perla Cașinului (Salutaris).[12] Utilizarea cu scop terapeutic a apelor minerale ale izvoareleor „Salutaris”, „Perla Cașinului”, „Scaunul Roșu” și „Plăieși” este consemnată încă din secolul XVIII. Ca efect însă al concurenței Tușnadului și a lipsei unor căi de comunicație moderne, diverse proiecte de amenajare a unei stațiuni balneoclimatice nu au mai fost finalizate cu succes.[15]

ReferințeModificare

  1. ^ a b c d Rusu Constantin & Stănescu, C. (cartograf); Munții Ciucului – Harta turistică; 1988
  2. ^ a b c d Săndulache, Marius (lector); Carpații Orientali (arhivă); Facultatea de Geografie, Universitatea București; accesat la 29 septembrie 2019
  3. ^ a b c d e f g Ciucului, Constantin & Talabă, 1988, Relieful
  4. ^ Harta Județului Harghita 1:170.000; Ed. Stiefel; accsat la 2 septembrie 2019
  5. ^ a b c d Badea, Lucian; Geografia României, Vol. 3; Ed. Academiei Republichii Socialiste Romānia; 1983; p. 164; accesat la 29 septembrie 2019
  6. ^ a b c Makfalvi, Zoltán; Szekeres, Alexandru; Harghita: monografie; Ed. Sport-Turism, 1979; p. 18; accesat la 29 septembrie 2019
  7. ^ Posea, Grigore; Geografia Fizică a României, Partea I; Editura Fundației România de Mâine; București; 2006, ISBN 978-973-725-712-3; p. 193
  8. ^ Irina Ungureanu; Geografia Carpaților și Subcarpaților, Note de curs; Secția Istorie-Geografie, Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”; Iași; 2004; Munții Oituzului-2.1.5. Unități spațiale-2.1. Regiunea Carpaților Orientali-2. Regiunile geografice ale Carpaților
  9. ^ a b c d e Iancu, Mihai; Elevi, să ne cunoaștem patria !; Ed. Didactică si Pedagogică; 1982; Subcap: Depresiunea Plăieși (Cașin), vatră de veche sălășluire; accesat la 4 octombrie 2019
  10. ^ a b c Ciucului, Constantin & Talabă, 1988, Rețeaua hidrografică
  11. ^ Buga, Oleg; Geografia Turismului, Suport de curs; Bălți; 2013; p. 83
  12. ^ a b c Consiliul Județean Harghita; Băile Cașin; harghita.ro; accesat la 29 septembrie 2019
  13. ^ Ciucului, Constantin & Talabă, 1988, Traseul 18. Vîrful Agăș (1 369 m) — vîrful Cristur (1 378 m) — cota 1 271 m — valea Oregul — valea Uzului („La Ocoliș") — extremitatea estică a culmii Cotorca
  14. ^ Ciucului, Constantin & Talabă, 1988, Rețeaua rutieră
  15. ^ Ciucului, Constantin & Talabă, 1988, Traseul 20. Plăieșii de Sus — Vîrful Repatului (1 292 m) — Vîrful Smochinei (1 190 m) — Izvorul „Perla Cașinului" — Pîrîul Borvizului — Iacobeni

BibliografieModificare

  • Rusu, Constantin & Talabă, I. & Lupașcu, Gh.; Ciucului + Rusu Constantin & Stănescu, C. (cartograf); Harta; 1988, Colecția Munții Noștri; Ed. Abeona; 1992

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Depresiunea Cașin
  • en Kászon micro-region (about):
  • Kászon Micro Region; transylvaniaspabook.wordpress.com
  • Matefy, Maria & Koszta, Csaba János & Gîdea, Mihai; The microeregional programme in Harghita County, in behalf of LEADER, Scientific Papers. „Management, Economic Engineering in Agriculture and Rural Development”, Volume 10, Issue 3/2010; Bucharest; RAWEX COMS Publishing House in co-editing with DO-MINOR Publishing; ISSN 1844- 5640; pp. 219-224

Vezi șiModificare