Didier Decoin

Didier Decoin
Date personale
Născut	13 martie 1945 (79 de ani) Boulogne-Billancourt, Franța
Părinți	Henri Decoin[*]​
Copii	Julien Decoin[*][[Julien Decoin (regizor de film francez)|​]]
Cetățenie	Franța
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	scenarist scriitor prozator[*]​ jurnalist critic[*]​ scenarist de televiziune[*]​ scenarist[*]​ regizor de film regizor de televiziune[*]​ actor de film
Limbi vorbite	limba franceză
Opere semnificative	John l'Enfer[*][[John l'Enfer |​]]
Note
Premii	Premiul Goncourt prix des Libraires[*][[prix des Libraires (French book award)|​]]

Didier Decoin (n. 13 martie 1945, Boulogne-Billancourt, Franța) este un scenarist și scriitor francez, distins cu Premiul Goncourt în 1977.

Biografie

Este fiul cineastului Henri Decoin^⁠(d). Și-a început cariera ca jurnalist la France Soir^⁠(d), Le Figaro și VOD și la radio Europe 1. În același timp, a început să scrie.

În timp ce își continua activitatea de scriitor, a devenit scenarist de film și televiziune (și a adaptat scenarii pentru televiziune, cum ar fi marile filme de televiziune Mizerabilii, Contele de Monte Cristo, Balzac și Napoleon ).

În 1995, a devenit secretar al Academiei Goncourt.

Bibliografie

Romane

• Le Procès à l'Amour (Seuil, 1966) (Bourse Del Duca)
• La Mise au monde (Seuil, 1967)
• Laurence (Seuil, 1969)
• Elisabeth ou Dieu seul le sait (Seuil, 1970) (prix des Quatre Jurys)
• Abraham de Brooklyn (Seuil, 1971) (prix des Libraires)
• Ceux qui vont s'aimer (Seuil, 1973)
• Un policeman (Seuil, 1975)
• John l'Enfer (Seuil, 1977) (Premiul Goncourt)
• Le bureau des jardins et des étangs' (Stock,2017)
• La Dernière Nuit (Balland, 1978)
• L'Enfant de la mer de Chine (Seuil, 1981 )
• Les Trois vies de Babe Ozouf (Seuil, 1983)
• Autopsie d'une étoile (Seuil, 1987)
• Meurtre à l'anglaise (Mercure de France, 1988)
• La Femme de chambre du Titanic (Seuil, 1991)
• Docile (Seuil, 1994)
• La Promeneuse d'oiseaux (Seuil, 1996)
• La Route de l'aéroport (Fayard, 1997)
• Louise (Seuil, 1998)
• Madame Seyerling (Seuil, 2002)
• Avec vue sur la Mer (Nil Editions, 2005), Prix du Cotentin 2005, Prix Livre & Mer Henri-Queffélec 2006
• Henri ou Henry: le roman de mon père (Stock, mai 2006)
• Est-ce ainsi que les femmes meurent (Grasset, februarie 2009)
• Le bureau des jardins et des étangs (Stock, 2017)

Eseuri

• Il fait Dieu (Julliard 1975, Fayard 1997)
• La Nuit de l'été (cu film de JC Brialy, Balland 1979)
• La Bible racontée aux enfants (Calmann-Levy)
• Il était une joie. . . Andersen (Ramsay, 1982)
• Béatrice en enfer (Lieu Commun, 1984)
• L'Enfant de Nazareth (cu Marie-Hélène About, Nouvelle Cité, 1989)
• Elisabeth Catez ou l'Obsession de Dieu (Balland, 1991), Prix de littérature religieuse 1992
• Lewis și Alice (Laffont, 1992)
• Jésus, le Dieu qui riait (Stock, 1999)
• „Dictionnaire amoureux de la Bible”

Lucrări în colaborare

• La Hague, cu Natacha Hochman (fotografie) (Isoète, 1991)
• Cherbourg, cu Natacha Hochman (fotografie) (Isoète, 1992)
• Presqu'île de lumière, cu Patrick Courault (fotografie) (Isoète, 1996)
• Sentinelles de lumière, cu Jean-Marc Coudour (fotografie) (Desclée de Brouwer, 1997)

Scenarii

• La Merveilleuse Visite (dir. Marcel Carné, 1973)
• La Bible (dir. Marcel Carné, 1976)
• I... de la Icar (dir. Henri Verneuil, 1979)
• L'Indic (dir. Serge Leroy, 1983)
• De guerre lasse (dir. Robert Enrico, 1987)
• Un bon petit diable (dir. Jean-Claude Brialy )
• L'homme voilé^⁠(d) (dir. Maroun Bagdadi, 1987)
• Mașină de dans^⁠(d) (dir. Gilles Béhat, 1990)
• Din viață (dir. Maroun Bagdadi, 1991)
• Des feux mal éteints (dir. Serge Moati, 1994)
• Jakob mincinosul (dir. Peter Kassovitz, 1999)
• Contele de Monte Cristo (dir. Josée Dayan, 1999, miniserie TV)
• Balzac (dir. Josée Dayan, 1999, miniserie TV)
• Le Roi danse^⁠(d) (dir. Gérard Corbiau (2000)
• Les Misérables (dir. Josée Dayan, 2000, miniserie TV)

Legături externe

• „Didier Decoin”, Academie Goncourt
• Arhivele Ina Télé
• Didier Decoin la Internet Movie Database