Dionisie Novacovici

Dionisie Novacovici
Date personale
Născut	1705 Golful Kotor⁠(d), Muntenegru
Decedat	8/19 decembrie 1767 (62 de ani)
Religie	creștinism ortodox[*]​
Ocupație	filozof Orthodox theologian[*][[Orthodox theologian |​]]
Limbi vorbite	limba sârbă
Funcția episcopală

Dionisie Novacovici, uneori Dionisije Novaković (n. în Dalmația – d. 8 decembrie 1767, Szentendre) a fost un cleric ortodox sârb, al cincilea episcop ortodox de Buda (1749-1761) și primul episcop ortodox din Transilvania, de după unirea Mitropoliei de Alba Iulia cu Biserica Romei.

Studiile

Între 1726-1737 a studiat teologia la Kiev.

Activitatea ecleziastică

După întoarcerea în Imperiul Habsburgic a fost profesor de teologie la Novi Sad, în Voivodina. În 1748 a fost numit ecleziarh al catedralei din Buda, iar în 1749 mitropolitul Pavel Nenadovici l-a hirotonit episcop ortodox de Buda, subordonat Mitropoliei de Carloviț.

În anul 1758 cancelarul Wenzel Anton von Kaunitz a propus mutarea lui Novacovici în Transilvania, împreună cu generalul Adolf Nikolaus von Buccow. Mitropolitul Nenadovici informase în mod repetat Curtea de la Viena despre pericolul afilierii unui episcop exempt în Transilvania la Sfântul Sinod al Rusiei. Informațiile în acest sens proveneau de la Vichentie Ioanovici Vidak^{⁠(en)[traduceți]}, episcopul ortodox de Timișoara.

În 1761 a fost numit de curtea imperială din Viena în funcția de episcop exempt, pentru ortodocșii din Transilvania, în pofida temerilor exprimate de mitropolitul Pavel Nenadovici.

Dionisie Novacovici a fost instalat în septembrie 1761 de generalul Adolf Nikolaus von Buccow în Biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului, iar curând după aceea mutat la Rășinari, lângă Sibiu, unde se afla sediul generalului.

Lucrări

• Prin scurte întrebări și răspunsuri..., scriere tradusă în limba română de Dimitrie Țichindeal, Buda 1808.

Bibliografie

• Augustin Bunea, Episcopii Petru Paul Aaron și Dionisiu Novacovici sau Istoria românilor din Ardeal și Ungaria, Blaj 1906.
• Silviu Dragomir, Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în secolul XVIII, Editura și tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1930, retipărire Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002