Dipnoi
Dipnoii sau dipneuștii, peștii pulmonați (Dipnoi) (din greaca di = două + pnoe = respirație, adică pești care respiră în două feluri) este o subclasă de pești osoși, majoritate fosile, cunoscuți din Devonian, care au o respirație dublă, acvatică (prin branhii) și aeriană (prin plămâni). Sunt adaptați la respirația aerului atmosferic prin plămâni, care îi salvează în timpul secetei, însă respirația branhială este cea predominantă. Au 1-2 plămâni alveolari, care se deschid printr-un conduct comun pe fața ventrală a esofagului. Oasele premaxilar și cel maxilar lipsesc. Coada, la reprezentanții actuali, este dificercă. Au coane (narine interne). Dinții se găsesc pe plăci dentare, situate pe pterigo-palatine (maxilarul superior) și pe spleniale (mandibulă). Există 3 genuri actuale (Protopterus, Lepidosiren, Neoceratodus), răspândite în apele dulci din Australia, Africa și America de Sud. Păstrează aproape aceleași caractere întâlnite la formele devoniene.
| Dipnoi Fosilă: Devonianul inferior - Holocen | |
|---|---|
.jpg)
| |
| Baramunda (Neoceratodus forsteri) | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Subîncrengătură: | Vertebrata |
| Infraîncrengătură: | Gnathostomata |
| Nanoîncrengătură: | Pisces |
| Supraclasă: | Osteichthyes |
| Clasă: | Sarcopterygii |
| Subclasă: | Dipnoi J. P. Müller, 1844 |
| Ordine | |
Modifică text  |
|
Bibliografie
modificare- S. Cărăușu. Tratat de ihtiologie. București, 1952.
- Victor Pop. Curs de zoologia vertebratelor. Volumul 1. Universitatea "Victor Babes" Cluj. Litografia Învățămîntului Cluj 1957.
- Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof. Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura didactică și pedagogică, București, 1967, 768 p.
