Discuție:Dan Lungu

Articolul Dan Lungu trebuie să respecte îndrumările referitoare la biografiile personalităților în viață. Afirmațiile problematice și cele negative, în special cele calomnioase, introduse fără bibliografie sau cu o bibliografie insuficientă trebuie înlăturate pe loc. Regula celor trei reveniri nu se aplică în astfel de înlăturări de text. Inserarea repetată a unor astfel de afirmații se va raporta la pagina de reclamații.

Ecouri critice (selectiv)

„Cine citește cartea lui Dan Lungu are senzația că privește un foc de artificii. Inteligența sclipitoare, sagacitatea și uneori maliția dovedite în înțelegerea sufletului omenesc ca si lirismul sobru, viril sunt cuceritoare”. Alex. Stefănescu, „Flacăra”, 11/1999

„Autorul simte cehovian și vede gogolian, atmosfera prozelor sale e însă kafkiană; microrealismul alcătuit din prefabricate postmoderne ascunde drame abisale. Dan Lungu excelează în surprinderea penibilului micilor acte ratate, sunt proze ale intimității ratate. Antieroii săi evadează sporadic în reverii, fabulos oniric, nostalgii, problematizări, taclale, dar sfârșesc prin a recădea în plasa de siguranță a banalului. […] Cheta la flegmă e înainte de orice o carte care nu trișează; tânărul autor se dovedește a fi astfel, nu numai un prozator minunat, ci și un mare sufletist”. Paul Cernat, „Vineri” (Suplim. al revistei „Dilema”), 28/2000

„Dan Lungu este un tânăr prozator de indiscutabil talent”. Daniel Cristea Enache, „Adevărul literar și artistic”, 11 iulie 2000

„Debutul lui Dan Lungu este, fără îndoială, unul de excepție. El anunță apariția unui prozator valoros, care de acum încolo nu mai are nevoie de prezentări. Ii vom urmări cu interes evoluția”. Iulian Ciocan, „Contrafort”, 1-3/2000

Autorul este […] deja experimentat, abordând într-o manieră curajoasă poncifurile vieții ca și pe acelea ale scrisului. […] Dan Lungu scrie cu o directețe remarcabilă. Referirile lui sunt la esențialul lucrurilor, iar înlănțuirile de imagini țin de tehnica montajului prin juxtapunere, «la tăietura de fotogramă»”. Radu Voinescu, „Luceafărul”, 44/1999

„Nu știu ce și cât va mai scrie Dan Lungu, însă această carte mi-a modificat unele opinii pe care le aveam în legătură cu proza actuală. De-a întunericul, Ca de fiecare dată, Duminica domnului Chichifoi sunt texte care pot intra oricând într-o antologie de proză scurtă”. Antonio Patraș, „Timpul”, 2/2000

„[…] prima carte de proză a lui Dan Lungu dă, cred, satisfacția că ne aflăm în fața unor pagini de literatură autentică”. Corneliu Stefanache, „Evenimentul”, 23 nov. 1999

„In fruntea volumului stau două proze nemaipomenite: una care dă titlul cărții, alta intitulată De-a întunericul, proze prin care scriitorul zăbovește asupra copilăriei, în stilul său. […] Suntem convinși că aceste două proze ar putea sta cu cinste într-o antologie de proză universală”. Maria Baciu, „Cronica”, 1/2000

„Dan Lungu construiește în Raiul găinilor o metaforă epică în totul comparabilă cu aceea cinematografică propusă de Emir Kusturica în memorabila viziune a subteranei din Underground” Mircea Iorgulescu, Prefață

„Energic, inteligent și talentat, Dan Lungu este un autor în sensul cel mai larg, de la care ne putem aștepta la multe surprize” Marius Chivu, „Romania Literară”

„Dan Lungu lovește mai puternic decât s-ar părea la prima vedere. Tăișul lui disecă insidios sub masca narațiunii detașate, sfidând trend-urile literare. Poate de așa ceva avem nevoie de fapt: de prozatori care să vadă, să audă, să radiografieze o lume out of joint." Bogdan-Alexandru Stănescu, „Luceafărul” ← Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de 82.208.140.143 (discuție • contribuții). 13 septembrie 2005 09:00‎

Alte interviuri

• „Sînt convins că vom avea săli pline“ - Interviu cu Dan LUNGU, managerul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT) Iași – 2013, Adina Dinițoiu, Observator cultural - numărul 684, august 2013