 | Acest articol este de interes pentru următoarele WikiProiecte: |
| Proiect Istorie militară (evaluat ca făcând parte din grupa C) |
|---|
 | Articolul Henri Cihoski este un subiect de care se ocupă Proiectul Istorie militară, spațiul de organizare și coordonare pentru dezvoltarea articolelor despre bătălii, războaie, conducători de armate și armate participante la lupte
Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici. | | C | Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa C pe scala de calitate. | | Neclasificat | Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de importanță. |
|
Am scos materialul de mai jos din articol, din următoarele considerente:
În data de 17 martie 1930, Ministerul Apărării Naționale a semnat un contract de furnizare de armament cu Uzinele Škoda, în valoare de 1.250 milioane lei pentru puști mitraliere și 5.500 milioane lei pentru tunuri (în total 6,75 miliarde lei)[1]. După cum avea să susțină mai târziu Iuliu Maniu, guvernul național-țărănesc prezidat de el avea deja un plan de modernizare și înarmare cu mult înainte de această dată. Totodată, România încerca în acest fel să-și onoreze angajamentele economice față de Mica Înțelegere (în speță cu Cehoslovacia), alianță care până atunci nu jucase decât un rol minor. Din partea Ministerului de Război a semnat generalul Henri Cihoski în calitate de ministru.
Scandalul propriu-zis izbucnește în primăvara lui 1933, la trei ani de la semnarea contractului. În urma unui telefon anonim, în data de 10 martie, finanțele operează o percheziție la sediul firmei din București, pe motiv că aceasta nu ar fi plătit mai multe impozite datorate statului. În seiful din biroul lui Bruno Seletzki, reprezentantul Uzinelor Škoda, sunt găsite mai multe documente militare secrete din Arhiva Ministerului Apărării, cu privire la sistemul național de apărare, documente despre contractele statului cu alți furnizori de armament. Reacția inițială a autorităților a fost ambiguă. Ministrul justiției, țărănistul Mihai Popovici, sistează percheziția și încearcă să mușamalizeze rapid cazul. În aceeași seară, Bruno Seletzki pătrunde înapoi în sediul firmei, rupe sigiliile și sustrage mai multe documente. Toate acestea scapă presei, care nu întârzie să publice articole incendiare despre „Afacerea Škoda”. Scandalul se extinde rapid și în Parlament. Sub presiunea opiniei publice și a Parlamentului, pe 24 martie este arestat Bruno Seletzki. Implicat direct, generalul Sică Popescu, din Corpul I Armată, se sinucide.
În ce privește chestiunea responsabilităților, comisia parlamentară i-a indicat doar pe directorul ceh Bruno Seletzki și pe Romulus Boilă, membru PNȚ, care nu a putut justifica o parte din avere. Colonelul Sică Georgescu a fost învinuit că ar fi primit comisioane. Răspunzător a fost considerat și fostul ministru al apărării, generalul H. Cihoski, cel care semnase contractul.
_-_detaliu_pictural_al_cupolei.JPG){kind=small}