Discuție:Iara, Cluj

Afirmaţia "La 9 septembrie 1944 în Iara au fost ucişi 98 de români (decapitaţi)" necesită precizări. Modul de citare este incomplet: lipsesc paginile. Conţinutul afirmaţiei este de asemenea defectuos: lipsesc făptuitorii. Bănuiesc că este vorba despre fasciştii lui Szálasi, adică instrumentele naziştilor care pe 15 octombrie 1944 au preluat puterea în Ungaria şi care până la 24 decembrie 1944 au ucis de-a valma sute de mii de oameni. Că volumele apărute la editura Miracol îi culpabilizează pauşal pe "urmaşii lui Attila" mi se pare infam. --Mihai Andrei 3 martie 2007 23:54 (EET)

Mihai, dacă este nevoie pot găsi o groază de surse şi pot face specificaţiile în toate localităţile unde au fost incidente. Există consemnări ale unor astfel de incidente din 1850 (aproximativ) până în 1944. Doar că aş umple majoritatea localităţilor din Ardealul de Nord cu asemenea incidente şi până la urmă nu are nici un rost. O să încerc totuşi să îmi fac timp şi să găsesc pagina specificaţiei respective.

Făptuitorii sunt soldaţii horthişti, dar nu am ştiut cum să formulez mai potrivit, pt a nu face nici un fel de acuzaţii şi a păstra un ton cât mai neutru. Vezi că incidentul a avut loc înainte de 15 octombrie 1944 când Szalasi a preluat puterea.

Te rog reformulează propoziţia în modul în care îl consideri mai potrivit şi neutru. Eventual se poate elimina specificaţia că au fost decapitaţi. --R O ^{A M A T A} ₂₀₀₇ ^mesaj 4 martie 2007 09:57 (EET)

Dragă Roamata, nu enunţarea faptelor mă deranjează (dacă au fost decapitaţi, au fost decapitaţi, asta este), ci scoaterea faptelor din context şi folosirea lor drept muniţie contra "urmaşilor lui Attila". Sigur că memoria tinde să fie selectivă, adică ne aducem aminte cu precădere nedreptăţile la care au fost supuşi înaintaşii noştri, şi uităm lesne nedreptăţile săvârşite în numele propriului neam. Cu toate acestea nu cred că avem dreptul să instrumentalizăm ororile trecutului. De aceea se cere prezentarea cât mai neutră a faptelor şi nescoaterea lor din context. Numai astfel putem ieşi din străbunele cercuri vicioase. Gândeşte-te cât de odios ar fi ca tinerii francezi de astăzi să reproşeze tinerilor germani contemporani masacrul săvârşit de nazişti la Oradour-sur-Glane. Victimele trebuie comemorate, memoria trebuie păstrată, însă nu prin cultivarea urii şi resentimentelor faţă de naţiuni întregi, ci prin prezentarea ororilor extremismului şi fanatismului de orice fel. Din cele câteva titluri ale editurii Miracol mi-am dat seama că intenţia redacţională nu este deloc purificarea memoriei, ci cultivarea resentimentelor împotriva concetăţenilor noştri maghiari. Personal aceste demersuri mi se par deopotrivă ruşinoase şi josnice. Cred cel mai bun remediu împotriva resuscitării naţionalismului sunt ruinele acestui sat în care sub pretext naţional fost arşi de vii sute de oameni nevinovaţi: [1]. Cred că oricărui om normal ar trebui să-i piară pofta cultivării urii etnice după atâtea atrocităţi. Cei de la editura Miracol publică în continuare titluri de genul "urmaşii lui Attila", care sunt preluate pe Wikipedia. Este în ordine? Ura de neam îşi are locul aici? --Mihai Andrei 5 martie 2007 13:01 (EET)

Cuvinte frumoase. Uită-te însă pe wiki-hu şi wiki-en. Poate îi vei convinge şi pe ei.--R O ^{A M A T A} ₂₀₀₇ ^mesaj 5 martie 2007 15:15 (EET)

Urmaşii lui Atilla, Radu Theodoru, Editura Miracol, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9315-38-0 [2] este o simplă carte, cui nu îi place să nu o citească. Pe wikipedia nu ne-am propus să aflăm adevărul, ci să scriem conform unor surse. -- Pixi ^discuţie 5 martie 2007 18:46 (EET)

Articol

Dacă ştiam că va provoca atâtea discuţii mai bine nu mai făceam adăugirea respectivă. Chiar trebuie să vă certaţi tot timpul (e valabil pt amândoi)?--R O ^{A M A T A} ₂₀₀₇ ^mesaj 6 martie 2007 09:37 (EET)