Wikipedia

Radu Theodoru

politician român
Punctul de vedere neutru al acestui articol sau al acestei secțiuni este disputat.
Vă rugăm să consultați părerile exprimate în pagina de discuții.
Vă rugăm să nu ștergeți eticheta până la rezolvarea disputei.
Radu Theodoru

Radu Theodoru nominalizat pentru premiul "General de corp de armată Ioan Sichitiu" cu lucrarea Comandor aviator Lazăr Munteanu, cavaler al Ordinului «Mihai Viteazul». Biografie de război
Date personale
Născut (101 ani)[2] Modificați la Wikidata
Ineu, România Modificați la Wikidata
Cetățenieromână
Ocupațiemilitar, scriitor, politician
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPartidul România Mare
Mișcare/curent literarrealism socialist[1]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Radu Theodoru (n. , Ineu, Arad, România) este un scriitor român de literatură cu subiecte istorice, militare, științifico-fantastice, de aventură și politice, fost aviator militar. S-a remarcat, de asemenea și ca politician.[3] A fost vicepreședinte al Partidului România Mare și a susținut poziții antisemite[4][5][6][7][8] și negaționiste, în ce privește Holocaustul.[9]

Date biografice

Primii ani

Fiul agronomului Constantin Theodoru și al Paulei (n. Iliescu), profesoară de biologie, Radu Theodoru s-a născut într-o fortăreață, tatăl său fiind pe atunci directorul unui stabiliment de ocrotire socială.[10] Urmează cursuri liceale în Timișoara, la Liceul „Constantin Diaconovici-Loga" pe care îl absolvă în 1943.[11][nu este de încredere]

Formarea

În anul 1942 obține la Petroșani brevetul de pilotaj fără motor și se încadrează în aviație. Urmează cursurile Școlii Superioare de Aviație Militară București de la Cotroceni, Secția Naviganți (1943-1945) și apoi, ale Școlii Speciale de Aviație (1945-1946).

Cariera

Cariera militară

După care devine pilot de vânătoare în Flotila I Vânătoare, București (1946-1949), apoi comandant de escadrilă de vânătoare și instructor de zbor la Regimentul 3 Vânătoare „Târgșor" (1949-1950), comandant de companie și profesor de specialitate la Școala de ofițeri tehnici de aviație Sibiu (1950-1951), după care este trecut în rezervă (1952) cu gradul de maior.[11][nu este de încredere][10] Ulterior, după retragere (pensionare), este avansat la gradul de general-maior.[12]

Cariera de scriitor

 
Radu Theodoru la ediția a XVIII a premiilor revistei Gândirea militară românească din 11 noiembrie 2016

A debutat la Sibiu, la cenaclul „Orizonturi noi", cu romanul istoric „Brazdă și paloș" (1954-1956). Ulterior, a fost numit redactor al revistei „Scrisul bănățean" din Timișoara, secretar al Uniunii Scriitorilor - Filiala Timișoara (1956-1965), redactor la revista „Astra" din Brașov, secretar al Uniunii Scriitorilor - Filiala Brașov și vicepreședinte al Comitetului Județean de Cultură și Artă - Brașov (1965-1970).

După acest periplu prin diverse funcții în domeniul literaturii, s-a stabilit în Capitală, întemeindu-și o gospodărie la Grădiștea.[10] Aici a fost angajat să conducă cenaclul literar al revistei „Viața militară" și apoi a fost trimis să fie cronicarul primei curse a navei-școală „Mircea" (1976).

A fost distins cu numeroase premii, printre care Premiul Academiei RSR pe anul 1974.

Cariera politică

Începând cu 1952, s-a dedicat literaturii realist-socialiste, conform curentului comunist în artă.

Theodoru își axează scrierile pe teme istorice, cu elemente autobiografice, stil proză-document.[3] A scris piese de teatru, romane, nuvele și reportaje. Proza istorică a lui Theodoru, reflectă o „sinteza a veacurilor” de istorie românească, de la Burebista și până în contemporaneitate, epoca de predilecție fiind cea a domniei lui Mihai Viteazul.

Antisemitism, negaționism și alte activități extremiste

După 1989, Radu Theodoru s-a raliat oficial extremei drepte, pro-Antonescu, antisemite[4][5][6][7][8] și negaționiste.[13][14] Spre exemplu, în cartea Nazismul sionist, publicată în anul 2000, Theodoru afirmă că Holocaustul a devenit „cea mai rentabilă afacere evreiască ce a existat vreodată, îmbogățindu-i pe autorii ziși martori oculari care au fabricat în serie cu exagerări aberante și viziuni patologice viața din lagărele naziste”.[13]

Theodoru a fost unul dintre fondatorii Partidului România Mare, ocupând funcția de vicepreședinte, dar a fost exclus din partid în urma unui conflict cu președintele acestuia, Corneliu Vadim Tudor.[15]

În data de 17 ianuarie 2022, cu ocazia împlinirii vârstei de 98 de ani, Ministerul Apărării Naționale a postat pe pagina sa oficială de Facebook un mesaj de felicitări pentru Theodoru, care a atras critici acerbe din partea Institutului Național pentru Studierea Holocaustului ce a postat un mesaj de protest pe data de 21 ianuarie, când se marcau 81 de ani de la Pogromul de la București, atrăgând atenția asupra faptului că legea interzice promovarea negaționiștilor și antisemiților. În aceeași zi, Ministerul Apărării Naționale a șters postarea și și-a manifestat oficial regretul pentru eroarea comisă, mulțumind Institutului pentru semnalarea acestui incident.[15]

La 5 martie 2025, procurorii DIICOT au percheziționat domiciliul generalului Radu Theodoru[16] și al altor persoane care sunt cercetate în același dosar penal pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și trădare.[17][18][4][5][6][7] Diana Iovanovici-Șoșoacă i-a luat apărarea cu privire la acuzațiile de trădare.[8]

Conspirația viza schimbarea numelui țării în Geția, ieșirea din NATO și Uniunea Europeană, abolirea Constituției și a partidelor politice, preluarea de teritorii care au făcut parte din România Mare (actualmente parte din Ucraina[19]) și intrarea statului getic în orbita Rusiei.[20] În acest scop ei au creat o structură paramilitară care urma să dea o lovitură de stat.[20] Statul Major al acestei structuri era condus de Theodoru.[20] Conspirația preamărea traiul din România Socialistă, drept model de urmat.[20] Cultura și viața politică a statului Geția trebuia fondată pe pseudoistorie.[19][20] Armata paralelă se numea Opus Nostrum,[6] iar nucleul de politicieni Comandamentul Vlad Țepeș.[19][20]

Theodoru este un mare admirator al lui Stalin, pe motiv că „a vrut să distrugă Sionismul”.[8] De asemenea, este un admirator al lui Putin.[8] Politico, HotNews, Euronews și Adevărul menționează de asemenea reputația lui de antisemit.[4][5][6][7][8] Postul american de televiziune CNN îl menționează drept negaționist al Holocaustului, știrea fiind redactată de Reuters.[21]


Scrieri

  • Interceptarea (Ed. Militară, 1963)
  • Brazdă și paloș - 2 vol. (Ed. Tineretului, 1954-1956; ed. a II-a, Ed. Tineretului, 1967)
  • Atac la sol (Ed. Militară, 1965)
  • Steaua de mare (Ed. Tineretului, 1966)
  • Muntele (Editura Pentru Literatură, 1967)
  • Vulturul - 4 vol. - distins cu Premiul Academiei Române, [1967]
  • Strămoșii - 2 vol. (Ed. Militară, 1967; ed. a II-a, Ed. Albatros, 1979)
  • Dincolo de linii (Ed. Militară, 1968)
  • Vitejii (1968)
  • Aproape de zei (Ed. Militară, 1969)
  • A sosit ora! (Ed. Militară, 1969)
  • Escadrila a patra (Ed. Militară, 1970)
  • S.O.S... Puhoaiele!... (Ed. Albatros, 1970)
  • Călărețul roșu (Ed. Albatros, 1976; ed. a II-a, Ed. Lucman, 2003
  • Nopți albastre (Ed. Militară, 1976)
  • Asaltul (Ed. Eminescu, 1977)
  • Cronica eroică: 1877 - 1878 (Ed. Albatros, 1977)
  • Biografie de război - 4 vol. (Ed. Eminescu, 1980-1987)
  • Misiunea căpitanului X
  • Recunoaștere îndepărtată
  • Vâltoarea
  • Preludiu (Ed. Eminescu, 1983)
  • Corsarul (Ed. Albatros, 1984)
  • Popas în Madagascar (Editura Tineretului, Clubul temerarilor 23-24, 1967)
  • Taina recifului (Ed. Tineretului, 1968)
  • Regina de abanos (Ed. Albatros, 1970)
  • Țara făgăduinței (Ed. Albatros, 1975)
  • Călătorie neobișnuită (Ed. Militară, 1975)
  • Noi - Mircea și Atlanticul (Ed. Militară, 1978)
  • Cu HAI-HUI 2 spre Sud (Ed. Albatros, 1980)
  • Din nou spre Sud (Ed. Albatros, 1982)
  • Croaziera cu vele (Ed. Albatros, 1985)
  • Croazieră contra cronometru (Ed. Albatros, 1985)
  • În lupta cu valurile (Casa Editorială pentru turism și cultură Abeona, 1991)
  • Decebal - Circumterra, o tentativă refuzată (Ed. Yacht Club Roman, 2002)
  • România ca o pradă (Ed. Alma, Oradea, 1997; ed. a II-a, Ed. Miracol, 2000)
  • România ca o pradă (Ed. Alma)
  • Ardealul - pe toți ne cheamă Ursu (Ed. Miracol, 2000)
  • Nazismul sionist (Ed. Alma Tip, 1997; ed. a II-a, Ed. Miracol, 2000)
  • Învierea lui Iuda (Ed. Miracol, 2000)
  • Mareșalul (Ed. Miracol, 2001)
  • A fost sau nu holocaust? (Ed. Lucman, 2003)
  • Imposibilul hermafrodit New-Age (Ed. Miracol, 2004)
  • România, românii și comunismul(Ed. Lucman, 2009)

Note

  1. ^ https://www.doctorulzilei.ro/sase-persoane-retinute-de-diicot-pentru-tradare-si-legaturi-cu-rusia-un-veteran-de-razboi-de-101-ani-vizat-de-procurori/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Radu Theodoru, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  3. ^ a b Cărți Radu Theodoru, pe Târgul Cărții, accesat în 8 iulie 2017
  4. ^ a b c d Jochecová, Ketrin (). „Romania foils 'revolution' of pro-Russia group featuring a 101-year-old man”. POLITICO. Accesat în . 
  5. ^ a b c d Coșlea, Alexandra (). „Cine este Radu Theodoru, general în rezervă, suspect în dosarul de trădare: Lăudat de Sputnik, neagă Holocaustul și spune că "Hitler e o invenție a evreilor" / La 101 ani, a primit felicitări de la ministrul Apărării: "Ați contribuit la protejarea valorilor și libertăților"”. HotNews.ro. Accesat în . 
  6. ^ a b c d e „Cine este generalul Radu Theodoru, în vârstă de 101 ani. Opus Nostrum, organizația pe care o tutelează, un fel de "armată paralelă"”. euronews.ro: Știri de ultimă oră, breaking news, #AllViews. . Accesat în . 
  7. ^ a b c d Grigorescu, Denis (). „Cine e generalul Radu Theodoru, acuzat de trădare. De la erou de război, la antisemit, homofob și admirator declarat al lui Stalin”. adevarul.ro. Accesat în . 
  8. ^ a b c d e f Mazilu, Cornelia (). „Șoșoacă sare în apărarea generalului de 101 ani acuzat de trădare: "Vă vom apăra, domnule general Radu Theodoru!"”. adevarul.ro. Accesat în . 
  9. ^ Mihăescu, Alexandru (). „UPDATE: Ministerul Apărării a șters postarea care omagia un general antisemit, unul dintre cei mai mari negaționiști ai Holocaustului. Institutul Elie Wiesel a reacționat dur, arătând că "elogiul purtătorilor de valori radicale ne îndepărtează de NATO și UE"”. G4Media.ro. Accesat în . 
  10. ^ a b c Iancu, Mariana (). „Povestea unui mare erou de război român umilit de comuniști pentru vitejia arătată. Viața dură a generalului de flotilă aeriană Radu Theodoru”. adevarul.ro. Accesat în . 
  11. ^ a b Radu Theodoru biografia, accesat în 3 mai 2019
  12. ^ Europa în colimator. Lansare de carte, 27 februarie 2019, Centrul Cultural Mihai Eminescu
  13. ^ a b Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România; Wiesel, Elie; Friling, Tuvia; Ioanid, Radu; Ionescu, Mihail E., ed. (). „Distorsionarea, negarea și minimalizarea Holocaustului în România postbelică”. Raport Final. Polirom. pp. 355–357. ISBN 973-681-990-6. De pildă, fostul cenzor al istoriografiei Mircea Mușat a devenit vicepreședinte al PRM până la moartea sa, survenită în 1994. Buzatu a intrat și în conducerea Fundației Mareșal Ion Antonescu, asociată cu o ligă cu același nume, create în 1990 de C.V. Tudor și Iosif Constantin Drăgan. În septembrie 2001, Fundația și Liga au fuzionat și funcționează și astăzi sub numele de Liga Mareșalilor (rebotezarea fiind făcută în urma emiterii Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 31/2002 care interzice cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii). Printre liderii Ligii, s-au numărat negaționiști extrem de vocali precum Radu Theodoru și Ilie Neacșu, fostul redactor‑șef al publicației antisemite Europa. În Europa, ca și în revista România Mare, au semnat nenumărați negaționiști cu rădăcini în sistemul comunist, precum Maria Covaci și Aurel Karețki, autorii citați mai sus ai lucrării despre pogromul de la Iași. Exemplificările ar putea continua, însă concluzia ar fi aceeași: istoricii și activiștii naționaliști formați de regimul comunist au păstrat o anumită solidaritate după 1989 și, mai ales, au menținut și au dezvoltat discursul proantonescian și negaționist. 
  14. ^ International Commission on the Holocaust in Romania; Wiesel, Elie; Friling, Tuvia; Ioanid, Radu; Ionescu, Mihail E.; Benjamin, L.; Mazal Holocaust Collection (). „Holocaust Denial in the Postcommunist Public Discourse: Examples”. Final report. Iași: Polirom. p. 350. ISBN 978-973-681-989-6. OCLC 64675519. Eventually, Buzatu would take over the league's chair from Drăgan. League members included numerous negationists, such as Radu Theodoru and Ilie Neacșu, who at that time was chief editor of the anti-Semitic review Europa. Numerous negationists with roots in the communist past would contribute articles to Europa and/or the C.V. Tudor-owned România Mare. Among them one found Maria Covaci and Aurel Karețki, the authors of the book on the Iași pogrom discussed earlier in this chapter. 
  15. ^ a b Dădăcuș, Mirela (), MApN a șters postarea care omagia un general care neagă Holocaustul din România. Institutul Elie Wiesel: "Elogiul purtătorilor de valori radicale ne îndepărtează de NATO și UE", RFI România: Actualitate, informații, știri în direct, arhivat din original la , accesat în  
  16. ^ Scarlat, Răzvan (). „Percheziții DIICOT la gen. Radu Theodoru. Ce caută anchetatorii”. Libertatea. Accesat în . 
  17. ^ Dobrescu, Petre (), Anchetă pentru trădare în dosarul generalului Radu Theodoru, Libertatea 
  18. ^ Păcurar, Bogdan (). „Șase persoane au fost reținute într-un dosar de trădare. DIICOT: Suspecții erau organizați militar și voiau să dea o lovitură de stat”. Digi24. Accesat în . 
  19. ^ a b c Dobrescu, Petre (). „Ce este Comandamentul "Vlad Țepeș", grupul acuzat de trădare”. Libertatea. Accesat în . 
  20. ^ a b c d e f Zamfirache, Cosmin Pătrașcu (). „România s-ar fi numit "Geția", dacă ar fi reușit lovitura de stat. Comandamentul "Vlad Țepes" se pregătea să obțină teritoriile pierdute”. adevarul.ro. Accesat în . 
  21. ^ Reuters (). „Romania detains suspects in Russia-linked treason case, 101-year-old retired general's house raided”. CNN (în engleză). Accesat în . 

Legături externe

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Radu_Theodoru&oldid=16916301