Discuție:Istroromâni
 |
Istroromâni este un articol de calitate; acesta, sau o versiune anterioară a acestuia, a fost identificat ca fiind unul dintre cele mai bune articole produse de către comunitatea Wikipediei. Articolul este încă deschis îmbunătățirilor; așadar, dacă considerați că îl puteți îmbunătăți, puteți să o faceți. | |||
| ||||
 |
Surse
modificareAvem probleme cu sursele citate:
În primul rînd http://indoeuro.bizland.com/tree/ital/istro.html nu știu dacă se califică drept sursă de încredere. Din cîte reușesc să-mi dau seama situl a fost realizat în 2000 în cadrul unui proiect numit TIED. Văd că la proiect participă și specialiști, dar nu este clar cine a scris pagina despre limba istroromână și cine a verificat corectitudinea ei.
În al doilea rînd această sursă nu spune că istroromânii "au la origine amestecul dintre tracii dalmați și romani", așa cum susține articolul de față, ci spune că limba dalmată este strămoșul limbii istroromâne, ceea ce e altceva. De altfel, teoria asta nu se potrivește cu ceea ce afirmă majoritatea lingviștilor, și anume că istroromâna s-a desprins din trunchiul limbii române, la fel ca meglenoromâna și aromâna. Desprinderea se estimează că s-a produs undeva între anii 500 și 1000, după cum afirmă de exemplu Ethnologue, o organizație apreciată de către lingviști ca fiind suficient de credibilă.
Articolul de față mai spune că istroromâna este "mult mai asemănătoare cu româna standard decât aromâna", și citează pentru aceasta o altă sursă: http://www.istro-romanian.net. Cred că afirmația este exagerată, pentru că o comparație obiectivă nu poate fi făcută ușor. Eu personal citesc cu mai multă ușurință un text în aromână decît unul în istroromână. Presupun că aceia care au făcut afirmația sînt mai familiarizați cu limba istroromână și de aceea au această impresie. — AdiJapan ☎ 9 aprilie 2006 09:09 (EEST)
Am adus modificări articolului conform recomandărilor. Nu sunt sigur dacă nu cumva pagina exista înainte s-o editez, s-ar putea textul cu pricina "amestec între tracii dalmați și romani" să fi existat înainte. În orice caz l-am șters pentru că nu are bază reală. Cu respect, Nea Draku' 12 aprilie 2006 21:42 (EEST)
Material evenual folositor
modificareDin volumul lui Teodor T. Burada, O călătorie în satele românești din Istria, 1896, reeditare 2003:
«Însoțit de domnul Niederkom, m-am dus pe jos la satul istro-românesc Grădine, ce se numește și Gradigne (literele gn în italienește - în Istria austro-ungară de atunci cele mai multe denumiri erau în formele italienești) unde am ajuns după o oră de călătorie pe un drum foarte rău; nu sunt decât niște cărări printre bolovani și pe marginea râpilor și a prăpăstiilor, care pun viața în pericol la cea mai mică nebăgare de seamă. Înainte de a ajunge în Grădine, te urci pe muntele Santa-Croce, de unde se desfășoară înaintea ochilor o priveliște încântătoare. De aici te scobori drept în Grădine unde am poposit în casa lui Ion Sulici. Stăpânul casei era dus din sat, n-am aflat acolo decât pe o bătrână stând la foc cu furca-n brâu și torcând lână, căreia îi zisei în limba româno-istriană pe care o învățasem puțin mai dinainte:
- “Bură zi”.
Bătrâna se uită lung la mine cu mirare, și-mi răspunse îndată:
- „Bură zi”.
- „Iuve gospodarul”, adăugai?
- „Va viri măre demăreță”, îmi răspunse dânsa.
- „Betâră ai fețiori și fete”?
- „Am un fețior și ură fetă”, zise bătrâna.
- „Iuve fețioru și feta”?
- „Cu oile la păsciure”.
- „Ce faci colo”?
- „Torc ceastă lără oaba cu fusu”.
Îndată după aceea se umplu casa de oameni, care venise să mă vadă, și intrând apoi în vorbă cu ei, mă întrebau:
- “De ’nde esci”?
- “Escu di larg”, zisei eu.
- “Cum se chiamă paesu de ‘nde tu viri”, mă întrebară ei.
- „România”, le răspunsei.
- „Câți omiri sunt în România acmu”?
- “Sunt cinci milione”, răspunsei.
Ei atunci se mirară de ceea ce spun și-mi zise:
- „Romania e villagio prope di monte Maggiore, cât ce eșiți foară di Bogliuno, vedeți Romania”.
Aici am rămas și eu mirat, și întrebai din nou, dacă știu ei că este în adevăr un sat numit România în părțile lor. Ei mă asigurară cu toții că da, și într-adevăr mai târziu căutând pe harta Istriei, am dat de un sat aproape de Bogliune, cu numele de Romania.
Mai stând de vorbă cu femeile bătrâne și cu bătrânii de acolo, i-am întrebat despre obiceiurile și datinile lor și, luând note despre tot ce-mi spuseră, pornii mai departe zicându-le:
- “Domnul cu voi omori buri”.
- „Domnul cu tire”!
Citez aici numele câtorva familii din Grădine:
Brancilă, Braiuha, Frunul, Muzul, Nițul, Livescu, Zălescu și altele.»
--Julieta39 (discuție) 28 august 2019 23:46 (EEST)