Wikipedia:Articole de calitate
| Articole de calitate | Propuneri | Criterii | Procedură | Arhivă |
Articolele de calitate sunt considerate a fi cele mai bune articole de la Wikipedia, conform evaluării făcute de contribuitori. Pentru acordarea statutului de calitate un articol trebuie să îndeplinească o serie de criterii care privesc tratarea cuprinzătoare, corectă și obiectivă a subiectului și forma adecvată de prezentare. Înainte de a apărea în această listă, articolele trec printr-un proces de evaluare și selecție.
În prezent, din totalul de 378.345 articole de la Wikipedia în limba română, un număr de 184 dețin statutul de articol de calitate, ceea ce reprezintă aproximativ unul din 2060. Articolele de calitate pot fi identificate cu ajutorul steluței 
din colțul din dreapta-sus al paginii. Această steluță poate fi de asemenea întâlnită și în partea stângă a unor pagini, în dreptul unei limbi, pentru a marca faptul că articolul omolog din limba respectivă este unul de calitate.
Dacă găsiți sau dacă scrieți un articol care îndeplinește criteriile de calitate și merită să fie inclus în această listă, puteți porni procesul de evaluare nominalizând articolul la secțiunea de propuneri. De asemenea este disponibilă și pagina Articolelor bune, ce are în vedere articolele a căror calitate este una bună, dar nu excelentă.
|
 Mary Anning (n. 1799 – d. 1847) a fost un paleontolog britanic, dar și o colecționară și comerciantă de fosile, care a devenit celebră în toată lumea pentru importantele sale descoperiri efectuate în straturile fosile marine jurasice din Lyme Regis, Dorset, localitate în care a trăit. Activitatea ei a contribuit schimbări fundamentale în gândirea științifică, despre viața preistorică și istoria Pământului. Mary Anning căuta fosile în zona stâncilor Blue Lias, în special în lunile de iarnă când alunecările de teren scoteau la iveală noi fosile ce trebuia să fie strânse rapid înainte să se piardă în mare. Era o muncă periculoasă, ce era să se soldeze cu moartea ei în 1833 într-o alunecare de teren în care a murit câinele ei, Tray. Între descoperirile sale se numără primul schelet de ihtiozaur identificat în mod corect, pe care l-a găsit împreună cu fratele său Joseph când avea doar doisprezece ani; primele două schelete de plesiozaur găsite vreodată; primul schelet de pterozaur găsit în afara Germaniei; și importante fosile de pești. Observațiile ei au jucat un rol esențial în descoperirea faptului că coprolitele, denumite la acea vreme „pietre bezoar”, erau de fapt fecale fosilizate. Ea a descoperit și că fosilele de belemnite conțineau săculeți de cerneală similari cu cei de la cefalopodele moderne. Când geologul Henry De la Beche a pictat Duria Antiquior, prima reprezentare picturală de largă circulație a unei scene din viața preistorică, pornind de la reconstrucțiile de fosile, el s-a folosit în principal de fosilele găsite de Anning, și a vândut copii ale ilustrației în folosul ei. Genul, convingerile religioase și originea socială au împiedicat-o să participe pe deplin la activitățile comunității științifice din Anglia secolului al XIX-lea, formată preponderent din bărbați bogați de rit anglican. S-a luptat mare parte din viață cu dificultăți financiare. Familia ei era săracă și, ca disidenți religioși, erau supuși discriminărilor legale. Tatăl ei, meșter tâmplar producător de mobilă, a murit când Mary avea unsprezece ani. A devenit cunoscută în cercurile geologilor din Regatul Unit, Europa și America, fiind consultată în probleme de anatomie, dar și referitoare la colectarea de fosile. Cu toate acestea, fiind femeie, nu era eligibilă pentru a fi aleasă în Societatea Geologică din Londra și nu a beneficiat întotdeauna de recunoașterea contribuțiilor sale științifice. Ea scria într-o scrisoare: „Lumea s-a folosit de mine cu atâta cruzime, încât mă tem că m-a făcut să fiu bănuitoare cu oricine.” Singura dintre scrierile sale științifice, publicată în timpul vieții, a apărut în Magazine of Natural History din 1839, fiind un extras dintr-o scrisoare pe care Anning o adresase redactorului revistei și în care îi punea la îndoială una din afirmații. După moartea sa în 1847, neobișnuita poveste a vieții ei a atras din ce în ce mai mult interes. Charles Dickens scria despre ea în 1865 că „fata de tâmplar și-a făcut un renume și a meritat să-l dobândească”. În 2010, la o sută șaizeci de ani de la moartea ei, Royal Society a inclus-o pe Anning într-o listă de zece femei britanice care au influențat cel mai mult istoria științei. Alte sugestii dintre cele 184 de articole de calitate: |
||
|
Toate articolele de calitate
|
|||
|
|||
.svg){kind=small}
