Discuție:Literatură

	Articolul Literatură este un subiect de care se ocupă Proiectul Literatură, un proiect lansat pentru a coordona și a lista articolele care trebuie completate sau care trebuie scrise și activitatea celor care scriu articole despre literatură Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
Început	Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa Început pe scala de calitate.
Top	Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa top pe scala de importanță.

Propuneri

Am adus textul de mai jos din corpul articolului, unde a fost introdus de Mihai E. FLOAREA. —Andrei^discuție 13 august 2009 13:48 (EEST)

DEFINITIILE MELE SÎNT:

Literatură – artă al cărei mijloc este cuvîntul scris. În sens curent, l. reprezintă totalitatea operelor scrise într o limbă (sau în toate limbile) cu valoare estetică. În sens restrîns, mai ales în formularea „l. de specialitate”, reprezintă totalitatea lucrărilor publicate într un domeniu, bibliografia necesară aprofundării unei probleme (se vorbește, astfel, de „l. filosofică / medicală / politică / economică / publicistică” etc.). B. Croce distinge patru forme de expresie ale l.: sentimentală / directă, poetică, a prozei și oratorică. L. presupune un echilibru al expresiilor, fiind condiționată de o intenție estetică. Textele pot fi diferențiate, din această perspectivă, în literare / beletristice și nonliterare / funcționale. Complexitatea acestei componente esențiale, după descoperirea tiparului, a culturii și civilizației, face obiectul unei științe a l. (v.), a cărei ramură fundamentală e teoria l. (v.).

Literatura de consum – denumită și „paraliteratură”, „l. de divertisment” sau, accentuat peiorativ „l. trivială”, reprezintă acele scrieri care au drept scop destinderea, petrecerea plăcută a timpului liber. L.d.c. are drept țintă publicul larg, necultivat, cu deprinderi de lectură comode și ocazionale (în concedii, de exemplu). L.d.c. este mai puțin elaborată, marcată de schematism și trucuri facile (precum suspansul, elipsa, limbajul trivial). Granițele dintre l.d.c. și literatura autentică nu sînt clare, chiar dacă unii teoreticieni tind să i înglobeze specii populare precum l. SF, romanul polițist / de aventuri / sentimental / senzațional / de groază etc. Există, totuși, criterii separatoare pentru literatura de proastă calitate de literatura de valoare, precum conținutul ideatic, componentele stilistice, modalitățile de caracterizare a personajelor etc., vizînd, așadar, elementele intrinseci produsului literar de evaluat și neținînd cont de modă, ori chiar de succesul literar (v.). Corespondentele cinematografice ale l.d.c. sînt, de bună seamă, telenovelele și emisiunile de divertisment făcute de amatori inculți.

Literatură de sertar – concept apărut în critica literară românească după 1989, cu privire la caracterul evaziv, subversiv al unor manuscrise care, nefiind agreate de ideologia oficială, odată publicate, ar fi pus în pericol profesia și chiar viața autorilor. Trebuie făcută distincția între acest tip de literatură (din care face parte Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt, de exemplu) de ceea ce ar putea fi numit „scrieri din sertar”, în care sensul simbolic al cuvîntului „sertar” dispare, în vecinătatea prepoziției „din” substantivul în cauză devenind un banal complement circumstanțial de loc, înțelegîndu se prin scrierile păstrate în acest fel nimic altceva decît pagini nepublicate sau – și mai rău – încă nefinisate, slabe, nicicînd publicabile.

Literatură națională – concept apărut la sfîrșitul secolului al XVIII lea referitor la operele literare reprezentative compuse în limba unei națiuni. L.n. poate include și texte scrise în limbile minorităților conlocuitoare, dar numai dacă ele cuprind mentalul colectiv în profunzime, surprinzînd straturile sale de adîncime, definitorii, în variatele lor manifestări (istorice, sociale, politice, religioase etc.). De obicei, l.n. include operele referitoare la originea și evoluția națiunii, la concepțiile ei despre viață și moarte, la relaționarea sa cu divinitatea, cosmosul, restul planetei etc.

Literatura patristică – v. patristică.

„Literatură populară” – v. folclor.

Literatura științifico fantastică – specie literară modernă, care a luat amploare în secolul al XX lea, cultivînd fantasticul cu pretext „științific” (prin specularea unor teorii și ipoteze precum călătoria spațio temporală, nemurirea, depășirea limitelor fizico spirituale, robotica etc.). Reprezentanți: J. Verne, H. G. Wells, I. Asimov, E. Cayce.

(Mihai FLOAREA, "Mic dicționar de terminologie literară și lingvistică", București, Editura Papirus Media, 2005, pp.50-52).

ADAUGAȚI CEEA CE CREDEȚI DE CUVIINȚĂ, DAR CU MAI MULTĂ ATENȚIE LA TERMINOLOGIE!

1. Modifică urgent din definiție termenul uzură cu uz!!

2. Semenul echivalenței poezie = genul liric etc. constituie erori școlărești inacceptabile!!!

Propun a se defini genurile liric, epic și dramatic fără conexiuni cu proza și poezia!

Literatura de sertar

Difinitia 94.139.141.17 (discuție) 6 septembrie 2022 22:28 (EEST)