Discuție:Moarte (mitologie)

	Moarte (mitologie) a fost un articol de calitate. Puteți să vă uitați la legăturile aflate mai jos, în istoricul articolului, pentru a găsi pagina nominalizării, și să aflați de ce a fost retrogradat.
	Acest articol a ocupat locul al II-lea la secțiunea societate, în cadrul ediției din martie 2006 a concursului de scriere.
Istoric articol Dată Proces Rezultat 25 aprilie 2006 Propunere articol de calitate Promovat 2 septembrie 2013 Reevaluare articol de calitate Retrogradat Statut actual: Fost articol de calitate

O întrebare de ignorant: cu ce contrabalansa zeița Maat inima celui decedat? Cum își dădea seama că balanța nu e în echilibru? - Laurap 26 martie 2006 17:51 (EEST)

Pe un talger al balanței se punea inima mortului, iar pe celălalt era pusă pana fermecată a zeiței Maat, pană care nu mințea niciodată. Ionut blesneag 26 martie 2006 19:22

Nu ar fi mai estetic titlul "Moartea în mitologie" (vezi si engleza: "Facination with death")?--Radufan 18 iunie 2006 22:19 (EEST)

Avertisment imagine

Următoarele imagini au fost șterse de la Commons sau au fost marcate spre ștergere. Vă rugăm se eliminați din articol legăturile la această imagine. Dacă doriți, puteți lua parte la discuția din Wikipedia commons. Mesaj generat automat de CommonsTicker.

• William Avery a pus format de ștergere Delete pe Image:Wheel_life_01.jpg: Derivative work. Owning the painting doesn't mean you own the copyright.(diff);

-- CommonsTicker 29 aprilie 2007 21:22 (EEST)

Precizări și completări

Experiențele morții clinice Moartea clinică este un fenomen care apare la un pacient grav rănit și constă în oprirea temporară a contracțiilor inimii și a respirației.

Moartea clinică, e binecunoscut, nu este moarte (în ciuda numelui derutant...) din punct de vedere medical. De aceea termenul preferat este stop cardiac sau stop cardio-respirator. Conceptul de moarte a fost forțat să evolueze în medicină pe măsură ce mijloacele tehnologice de intervenție au evoluat și ele. Dacă în trecut oprirea bătăilor inimii era certificare decesului, azi lucrurile nu mai pot sta astfel. Sunt în spitalele noastre sute, mii, de "momâi" ale căror organisme sunt un timp întreținute mecanic în viață pentru prelevare ulterioară de organe, cum sunt tot atâția al căror creier se limitează doar la furnizarea funcțiilor elementare ale existenței organismului. Momentan moarte în termeni medicali înseamnă moartea cerebrală sau vegetativă, adică dispariția tuturor activităților electrice ale creierului.

În 1975, Raymond Moody publică o carte despre experiențele a sute de oameni ce au trecut prin moarte clinică.

Moody este un culegător de anecdote ale celor care n-au murit încă; moartea clinică, cum spuneam mai sus, nu este moarte. Nu există și nu poate exista o mărturie a cuiva declarat mort d.p.d.v. medical. Și asta pentru că modificările survenite în creier în condiții de hipoxie sunt, de la un anumit punct (și acela identifică momentul decesului!), ireversibile în natura lor de incompatibilitate cu viața (unele sunt ireversibile, dar continuăa să lase organismul să îndeplinească această condiție de viabilitate, fie ea și la nivel vegetativ sau comatos, unde numai anumite funcții de bază, primare, mai sunt îndeplinite de creier). De la acest punct încolo, se vorbește de moarte. Revenind la anecdotele lui Moody, ele nu sunt chiar fără interes, și faptul că pe baza lor ș-a reușit să se deceleze niște comunalități în diversele descrieri subiective, arată că există o anumită înrudire între experiențe sau doar descrieri. Din păcate, alte studii au indicat că există o condiționare culturală și chiar temporală, care face ca într-o arie dominată de o anumită mitologie în ce privește moartea, să aibă descrieri înrudite, fapt care arată subiectivitatea acestora. În plus, chiar și într-o aceeași cultură, descrierile variază pe măsura ce realitatea tehnico-științifică a societății din care provine individul, evoluează. Astfel, relatările din aria mitologiei iudeo-creștine, aveau relatări ce descriau imagini fixe acum unul sau două secole, în timp ce aceste relatări descriu azi în aceeași arie culturală adevărate "filmulețe". (Vezi explicațiile lui Douwe Draaisma de la Universitatea din Groningen, în articolul How it feels to die , al lui Mark Pilkington în The Guardian, din data de Joi 25 martie 2004 ( http://www.guardian.co.uk/life/farout/story/0,,1176799,00.html ).

Primul stadiu pe care îl parcurg aceste persoane este asemănător cu cel de părăsire a corpului, este sentimentul unei plutiri în afara trupului.

Acest prim stadiu, pe care mulți dintre cei care cred în posibilitatea vieții după moarte îl citează ca argument, în ultimii ani a fost arătat ca avându-și cauze naturale; astfel de stări au fost obținute în laborator, fără ca măcar să fie nevoie de aparatură sofisticată. Iată câteva ecouri în massmedia: Doctors create out-of-body sensations http://news.bbc.co.uk/2/hi/health/2266740.stm Wednesday, 18 September, 2002

Omul vede adesea scene, evenimente întâmplări din viața personală, dar dintr-o perspectivă diferită, ca și cum nu ar fi decât un simplu spectator. Senzația aceasta este însoțită de o stare deplină de calm, apoi i se pare că vede că trece printr-un tunel întunecat și că simte o adiere de vânt. La capătul tunelului, persoana respectivă vede figuri cunoscute ale prietenilor, ale rudelor, etc. De asemena în unele cazuri persoana vede o figură strălucitoare care este o parte importantă din credința religioasă a ei. Apare apoi senzația că vede grădini, flori, râuri, insule, lumini, după care individul își urmărește filmul vieții, ce prezintă în special ocaziile pierdute de a face un bine sau de a ajuta. Persoana în cauză simte că nu mai există spațiu și timp, iar la întoarcerea la viață are un puternic sentiment de dezamăgire și autoreproș. Cu toate că aceste relatări par fabuloase, știința a reușit să explice o parte din ele. Datorită faptului că în momentul morții, corpul suferă modificări fizice și chimice ca scăderea tensiunii arteriale și micșorarea cantității de oxigen care ajunge la creier, celulele nervoase ale creierului încetează să mai funcționeze. Centrul văzului este primul afectat, iar imaginile sunt percepute tot mai greu. Aceasta duce la senzația perceperii unei lumini strălucitoare înconjurată de întuneric, percepție care apare în memorie sub forma unui tunel.

Explicația propusă de psihologul Susan Blackmore susține că tunelul de lumină se datorează unei creșteri temporare a activității cortextului vizual (acea parte a scoarței cerebrale care se ocupă cu interpretarea percepțiilor vizuale), în codițiile în care lipsa de oxigen reduce inhibiția fiziologică operată de unele celule asupra altora. Această activitate mai ridicată decât aceea normală a celulelor din cortexul vizual, produce efectul de tunel luminos, așa cum s-a arătat în simulări, și așa cum se produce și în alte situații în afară de aceea a hipoxiei, și asta din cauză că cele mai multe celule sunt responsabile de zona centrală a câmpului vizual.

Remus Octavian Mocanu 18 iulie 2007 18:21 (EEST)

Avertisment imagine

Următoarele imagini au fost șterse de la Commons sau au fost marcate spre ștergere. Vă rugăm se eliminați din articol legăturile la această imagine. Dacă doriți, puteți lua parte la discuția din Wikipedia commons. Mesaj generat automat de CommonsTicker.

• Siebrand șters Image:Wheel_life_01.jpg: Per [[Commons:Deletion requests/Image:Wheel life 01.jpg]]. The owner does not own copyright, that rests with the creator: no permission.;

-- CommonsTicker 19 iulie 2007 05:49 (EEST)

Modificări buclucașe

Am făcut câteva modificări la pagina asta, dar pentru a putea să le introduc a trebuit să înlătur niște legături externe care deja se găseau pe pagina...

Remus Octavian Mocanu 24 iulie 2007 22:33 (EEST)

Pînă la urmă n-ați făcut nici o modificare și doar ați șters legăturile externe cu totul. Cred că v-ați lovit de problema filtrului de spam, care nu poate înghiți ultima legătură externă din listă. Am modificat-o (am mai pus o cratimă unde era deja una), ca să pot salva pagina. Acum puteți face modificările pe care le aveați în plan. — AdiJapan ☎ 25 iulie 2007 10:50 (EEST)

Mulțumesc! Remus Octavian Mocanu 26 iulie 2007 18:48 (EEST)

Avertisment imagine

Următoarele imagini au fost șterse de la Commons sau au fost marcate spre ștergere. Vă rugăm se eliminați din articol legăturile la această imagine. Dacă doriți, puteți lua parte la discuția din Wikipedia commons. Mesaj generat automat de CommonsTicker.

• Zirland șters Image:Hades_(Greek_Mythology).jpg: In category [[:category:Copyright violations|Copyright violations]]; no license;

-- CommonsTicker 20 martie 2008 20:44 (EET)

Modificarea titlului

Cred că ar fi bine să se evite paranteza ne-necesară din titlu. Eu am ignorat-o automat, ca și cum nu citești ce e în paranteză la Phoenix (formație) de exemplu, și apoi m-am mirat de lipsa conținutului medical în articol :). Moartea în mitologie sună și arată mai bine, zic eu. --Urzică 27 iunie 2008 12:31 (EEST)

Titlul necorespunzator

Titlul este necorespuzator, Moartea în mitologie ar suna mai bine intr-adevar. In plus prima fraza nu prea are rost, Moartea nu este un fenomen care ridica intrebari, moartea este incetarea vietii. Ma mira totusi ca un articol care nici macar nu are un titlu corespunzator continutului poate fi indicat ca articol de calitate.