Deschide meniul principal

Divi filius este o expresie latină însemnând „fiu divin” (sau „fiul unui zeu”) și a fost un titlu folosit îndeosebi de împăratul Octavianus Augustus, nepot de gradul trei și fiul adoptiv al lui Iulius Cezar.

OctavianusModificare

La 1 ianuarie 42 î.Hr., adică la aproximativ doi ani după asasinarea lui Iulius Cezar în 15 martie 44 î.Hr., dar înainte de victoria finală a celui de-al doilea triumvirat asupra conspiratorilor care au luat viața acestuia, Senatul Roman l-a recunoscut ca divinitate. El a fost astfel denumit Divus Iulius („divinul Iulius”), iar fiul său adoptiv Octavianus s-a denumit Divi filius[1][2] („fiul celui zeificat, fiul zeului”). Forma completă divi Iuli filius („fiul divinului Iulius”) a fost, de asemenea, utilizată.[3]

Octavianus a folosit tilul divi filius pentru a-și înainta poziția sa politică, învingându-și în final toți rivalii la putere din statul roman.[4] Pentru el titlul era „un instrument util de propagandă” și a fost expus pe monedele pe care le-a emis.[5]

Alți împărațiModificare

Deoarece însuși Augustus (titlul „Augustus” i-a fost conferit oficial lui Octavianus de către Senat în anul 27 î.Hr.) și alți împărați romani au fost zeificați după moarte, titlul Divi Filius a fost aplicat și unor succesori ai lui Augustus, printre care Tiberius, Nero și Domițian.[6]

ReferințeModificare

  1. ^ Syme, Ronald () [1939]. Revoluția Romană. Oxford: Oxford University Press. p. 202. ISBN 0-19-280320-4. 
  2. ^ 'Augustus' Gaius Julius Octavius
  3. ^ Inscripție pe Porta Tiburtina din Roma (it.)
  4. ^ „Respingând divinitatea ostentativ din inițiativa sa, s-a ridicat în schimb la putere prin imaginea divină a lui Cezar” (Augustus, de Pat Southern, p. 63).
  5. ^ Monedele Împăratului Augustus Arhivat 2009-05-25 la Wayback Machine.; exemplele sunt o monedă din 38 î.Hr. înscrisă „Divi Iuli filius” și o alta din 31 î.Hr. care poartă inscripția „Divi filius” (Augustul văzut de el însuși și de către alții de Juliette Reid Arhivat 2009-03-19 la Wayback Machine.).
  6. ^ Kim, Tae Hun. „Anarthrous υἱὸς θεοῦ în Marcu 15, 39 și Cultul Imperial Roman”. Studii biblice pe internet. Arhivat din original la .