Doi feți cu stea în frunte
| „Doi feți cu stea în frunte” | |
 Doi feți cu stea în frunte, ilustrație din The Violet Fairy Book (1901) | |
| Autor | Ioan Slavici |
|---|---|
| Țara primei apariții |  România |
| Limbă | limba română  |
| Gen | basm |
| Publicată în | Convorbiri literare |
| Data publicării | 1874 |
Modifică date / text  | |
Doi feți cu stea în frunte este un basm românesc scris de Ioan Slavici și publicat pentru prima dată în revista Convorbiri literare în octombrie 1874.[1]
Este unul dintre cele mai importante basme românești, ajungând să aibă adaptări în Anglia, Ungaria, Germania și Belarus. Basmul a ajuns în revista saxonă Rumänische Märchen (Basme românești).[2] Scriitorul scoțian Andrew Lang o va publica în culegerea sa Basmele lui Lang.[3]
Poveste
modificare
Un păcurar avea trei fete, Ana, Stana și Lăptița. Cea mai tânără era cea mai frumoasă. Într-o zi, împăratul trecea cu însoțitorii. Fiica cea mai mare a spus că, dacă se va căsători cu ea, îi va coace o pâine care îl va face tânăr și viteaz pentru totdeauna; a doua a spus că, dacă se va căsători cu ea, îi va face o cămașă care îl va proteja în orice luptă, chiar și cu un balaur, și împotriva căldurii și a apei; cea mai tânără a spus că îi va naște fii gemeni cu stele pe frunte. Împăratul s-a căsătorit cu cea mai tânără, iar doi dintre prietenii săi s-au căsătorit cu celelalte două.[a]
Mama vitregă a împăratului a vrut ca acesta să se căsătorească cu fiica ei, și de aceea a urât-o pe noua lui soție. Și-a pus fratele să declare război împotriva lui, pentru a-l îndepărta de ea, iar când împărăteasa a născut în absența lui, i-a ucis și îngropat pe gemeni într-un colț al grădinii și a pus căței în locul lor. Împăratul și-a pedepsit soția pentru a arăta ce se întâmplă cu cei care l-au înșelat pe împărat.
_(14566952517).jpg)
Ilustrație de Henry Justice Ford
Din mormânt au crescut doi plopi. Mama vitregă a vrut să-i taie, dar împăratul i-a interzis. În cele din urmă, l-a convins, cu condiția să i se facă paturi din lemn, unul pentru el și unul pentru ea. În timpul nopții, paturile au început să vorbească între ele. Mama vitregă a pus să se facă două paturi noi și le-a ars pe cele originale. În timp ce acestea ardeau, cele mai strălucitoare două scântei au zburat și au căzut în râu. Ele s-au transformat în doi peștișori de aur. Când pescarii i-au prins, au vrut să-i ducă vii la împărat. Peștii le-au spus să îi lase în schimb să înoate în rouă, iar apoi să îi usuce la soare. Când au făcut acest lucru, peștii s-au transformat din nou în copii, maturizându-se în câteva zile.
Purtând căciuli din piele de miel care le acopereau părul și stelele, s-au dus la castelul tatălui lor și au intrat cu forța. În ciuda refuzului lor de a-și da jos căciulile, împăratul le-a ascultat povestea, abia apoi le-a scos căciulile. Împăratul și-a executat mama vitregă și și-a luat înapoi soția.
Variante
modificareRomânia
modificareScriitorul și folcloristul Cristea Sandu Timoc a considerat că aceste povești sunt tipic românești și aparțin tipului de poveste AaTh 707C*. De asemenea, el a raportat că „peste 70 de variante” ale acestui subtip erau „cunoscute” (1988).[5]
Moldova
modificareÎntr-o variantă din Moldova, cea mai tânără fecioară promite că va da naștere la doi copii gemeni cu părul de aur. O vrăjitoare îi ia pe nou-născuții regali și încearcă să-i ucidă, punându-i sub copitele animalelor, pentru a fi călcați în picioare. Nu reușește, așa că recurge la îngroparea amândurora sub prispă. Băieții devin nuci, apoi miei, apoi rațe, apoi își recapătă forma umană.[6]
Note
modificare- ^ Slavici, Ioan. "Doi feți cu stea în frunte". In: Convorbiri Literare Arhivat în , la Wayback Machine. 08, nr. 07, 1 octombrie, 1874. Redactor: Jacob Negruzzi. Iași: Tipografia Națională, 1874. pp. 287-293.
- ^ Kremnitz, Mite. Rumänische Märchen. Übersetzt von -, Leipzig: Wilhelm Friedrich, 1882. pp. 29-42.
- ^ Lang, Andrew. The Violet Fairy Book. London; New York: Longmans, Green. 1906. pp. 299-310.
- ^ Draucean, Adela Ileana (2008). "The Names of Romanian Fairy-Tale Characters in the Works of the Junimist Classics". In: Studii și cercetări de onomastică și lexicologie, II (1-2), p. 24. ISSN 2247-7330
- ^ Sandu Timoc, Cristea. Povești populare românești. Bucharest: Editura Minerva, 1988. p. x.
- ^ Sîrf, Vitalii. "Legăturile reciproce și paralelele folclorice moldo-găgăuze (în baza materialului basmului)". In: Revista de Etnologie și Culturologie. 2016, nr. 20, pp. 107–108. ISSN 1857-2049.