Domul din Innsbruck

Informații generale
Domul din Innsbruck

Confesiune	catolicism
Jurisdicție religioasă	Diözese Innsbruck[*]
Țara	Austria
Localitate	Innsbruck
Land al Austriei	Tirol
Coordonate	47°16′10″N 11°23′39″E ({{PAGENAME}}) / 47.269356°N 11.394174°E
Date despre construcție
Stil arhitectonic	arhitectură barocă
Arhitect	Johann Jakob Herkomer[] Johannes Fischer[]
Istoric
Data începerii	1717
Localizare
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Domul din Innsbruck (în germană Innsbrucker Dom), cunoscut și sub denumirea de Catedrala Sf. Iacob din Innsbruck (în germană Dom zu St. Jakob in Innsbruck), este catedrala episcopală a Diecezei de Innsbruck.

Istoric

Mariahilf de Lucas Cranach cel Bătrân, circa 1520, în altarul principal

Se presupune că prima menționare a bisericii are loc într-un contract din 1180 ca „ecclesia in foro” erwähnte Kirche bereits 1181. Din anul 1270 datează prima atestare documentare a unei biserici cu hramul Sf. Iacob la Innsbruck. Biserica gotică a fost reprezentată în 1494 într-o acuarelă a lui Albrecht Dürer, apoi o imagine a acesteia a fost tipărită în Schwazer Bergwerksbuch. Biserica Sf. Iacob a devenit în 1643 o parohie independentă, după ce până atunci fusese biserică filială a Mănăstirii Wilten. Stema parohiei conține un pelerin și o scoică a Sfântului Iacob. În 1650 a fost adusă în biserică cunoscuta icoană Gnadenbild Mariahilf a lui Lucas Cranach cel Bătrân, care a transformat ulterior lăcașul de cult într-un loc de pelerinaj. Un cutremur din 1689 a cauzat bisericii o serie de daune. Biserica a fost reconstruită în stil baroc între anii 1717 și 1724 în conformitate cu planurile lui Johann Jakob Herkomer și Johann Georg Fischer. În anul 1904 parohia orașului Innsbruck a fost ridicată la rangul de prepozitură, iar prepozitul a primit împuterniciri speciale, între care funcția de pronotar apostolic și dreptul de a purta mitră, cruce pectorală și inel. În 1944 biserica a fost avariată de bombardamentele aliaților. În 1964 a fost înființată Dieceza de Innsbruck, iar biserica parohială a primit rangul de catedrală episcopală (dom). În anul 2000 a fost înființată Capela Preasfântului Sacrament din Turnul de Sud. În același an s-a sărbătorit jubileul de 350 de ani de la aducerea icoanei Mariahilf în fosta biserică parohială prin inaugurarea simultană a noii orgi a catedralei (Firma Pirchner, Steinach am Brenner; 3 manuale, 57 registre).

Acordarea hramului Sf. Iacob către această biserică subliniază situarea sa pe ruta de pelerinaj Drumul Sfântului Iacob, de la Innsbruck la Santiago de Compostela, în Spania, unul dintre cele cele mai importante trei locuri de pelerinaj din Evul Mediu, împreună cu Ierusalimul și Roma.

Arhitectură

Amvonul

Interiorul

Plafon

În biserica se află mormântul lui Maximilian al III-lea, regent al Tirolului (1612-1618). Acesta a fost proiectat de Caspar Gras, după schițele lui Hubert Gerhard^[1], fiind turnat de Heinrich Reinhart. Deosebit de interesante sunt coloanele răsucite, decorate printre altele cu plante, melci, păsări și lăcuste. Mai sus, prințul este în genunchi lângă Sf. Gheorghe și balaurul. Sf. Gheorghe a fost patronul Tirolului până în 1772, apoi a fost urmat de Sf. Iosif. Începând din anul 2005, Sfântul Gheorghe a fost repus ca al doilea patron al landului după Sf. Iosif.

O piatră de mormânt amintește de arhiducele Eugen de Austria, comandant (Oberbefehlshaber) al Armatei Austro-Ungare în Primul Război Mondial, membru, de asemenea, al Ordinului teutonic.

Amvonul aurit este o lucrare a lui Nikolaus Moll, ce datează de pe la 1724. Amvonul este sprijinit de personificări ale celor trei virtuți teologice: credința (un înger cu o cruce), dragostea (un îngerul care-și arată inima), nădejdea (înger cu o ancoră).

Frescele de pe plafon sunt pictate de Cosmas Damian Asam, iar stucatura a fost realizată de Egid Quirin Asam. Iconografia a fost realizată în stil baroc. Portretul Sfintei Fecioare Maria cu copilul Isus din altarul central este opera pictorului Lucas Cranach cel Bătrân.

Orga

Casa orgii din 1725

Marea orgă din galeria de vest a fost construită între anii 1998 și 2000 de către fabricantul austriac de orgi Pirchner (Steinach a. Br.) în locașul orgii construite de Johann Kaspar Humpel în anul 1725, folosind țevile orgii anterioare. Instrumentul are tractură mecanică și manuală și un total de 57 de registre (3.729 țevi).^[2]

I Hauptwerk C–g³

1.

Bordun

16′

2.

Prinzipal

8′

3.

Voce umana

8′

4.

Hohlflöte

8′

5.

Gamba

8′

6.

Oktave

4′

7.

Spitzflöte

4′

8.

Quinte

2²/₃′

9.

Superoktave

2′

10.

Mixtur major IV

2′

11.

Mixtur minor IV

1¹/₃′

12.

Cornet V (ab cis¹)

8′

13.

Fagott

16′

14.

Trompete

8′

15.

Clairon

4′

II Oberwerk C–g³
(schwellbar)

16.

Quintadena

16′

17.

Prinzipal

8′

18.

Rohrflöte

8′

19.

Salizional

8′

20.

Vox coelestis

8′

21.

Oktave

4′

22.

Nachthorn

4′

23.

Fugara

4′

24.

Nasard

2²/₃′

25.

Oktave

2′

26.

Terz

1³/₅′

27.

Sifflet

1′

28.

Mixtur IV

1¹/₃′

29.

Trompette Harm.

8′

30.

Cromorne

8′

Tremulant

III Unterwerk C–g³
(schwellbar)

31.

Gedeckt

8′

32.

Spitzgamba

8′

33.

Prinzipal

4′

34.

Gedeckt

4′

35.

Flöte

2′

36.

Larigot

1¹/₃′

37.

Scharff III

1′

38.

Echokornett III

2²/₃′

39.

Voix humaine

8′

Tremulant

IV Rückpositiv f⁰–d³
(Solo)

40.

Prinzipal

8′

41.

Flöte

8′

42.

Prinzipal

4′

43.

Oktave

2′

44.

Mixtur III

1¹/₃′

45.

Sesquialtera II

2²/₃′

46.

Trompete

8′

Pedale C–f¹

47.

Prinzipal

16′

48.

Subbass

16′

49.

Violonbass

16′

50.

Quintbass

10²/₃′

51.

Oktavbass

8′

52.

Bassflöte

8′

53.

Oktave

4′

54.

Mixtur VI

2²/₃′

55.

Posaune

16′

56.

Trompete

8′

57.

Schalmey

4′

Cuploare: II/I, III/I, I/III, I/P, II/P, III/P
Spielhilfen:
- An- und Absteller: Unterwerk ein/aus, Rückpositiv ein/aus
- Sperrventile: Hauptwerk Außenladen ab (Nr. 1, 5, 12-15), Pedal Außenladen ab (Nr. 49, 50, 55-57)

Clopote

Mariahilfglocke se află printre cele mai importante clopote ale istoricismului în Austria.

Mariahilfglocke (denumit și Große Pfarrglocke) este al doilea clopot istoric ca mărime din Tirol. El a fost turnat de Glockengießerei Grassmayr din Innsbruck în 1846 și se află în turnul de nord. În fiecare vineri, la ora 15, dangătul său amintește ora morții lui Hristos. Cele șapte clopote achiziționate recent (în 1961 și 1965) din aceeași turnătorie se află în turnul de sud. Începând din 1982, în Turnul de Nord se află Innsbrucker Friedensglockenspiel; el conține 48 de clopote și este cel mai mare și mai puternic clopot din Austria. Clopotele cu o greutate totală de 4.100 kg au fost turnate în turnătoria de clopote olandeză Eijsbouts și bat zilnic la ora 12:10.

Nr.	Nume	Anul turnării	Turnătorie, Locul de turnare	Diametru (mm)	Greutate (kg)	Nominal (Ton-16tel)	Observații
1	Mariahilf- oder Große Pfarrglocke	1846	Johann Grassmayr, Innsbruck	2210	6342	g⁰ –2	Sunetul clopotului Mariahilfglocke
2	Priminus	1961	Grassmayr, Innsbruck	1720	3123	h⁰ –2
3	Josef und Georg	1961	Grassmayr, Innsbruck	1410	1674	d¹ –2
4	Paulus	1961	Grassmayr, Innsbruck	1280	1221	e¹ –2
5	Anna und Petrus Canisius	1965	Grassmayr, Innsbruck	1020	680	g¹ –2	legat în prezent
6	Matthäus	1961	Grassmayr, Innsbruck	940	475	a¹ –2
7	Christophorus und Homobonus	1961	Grassmayr, Innsbruck	850	356	h¹ –2
8	Totenglocke	1961	Grassmayr, Innsbruck	700	202	d² –2

Note

^ Johanna Felmayer, Hubert Gerhard in Innsbruck und das Grabmal Maximilians des Deutschmeisters. Hintergründe, Zusammenhänge, Perspektiven, Herausgegeben und für die Veröffentlichung bearbeitet von Gabriele Werner-Felmayer, Stefanie Holzer und Walter Klier, StudienVerlag Innsbruck, 2005, ISBN 978-3-7065-1821-5
^ Reinhard Jaud, „275 Jahre Orgelgeschichte zu St. Jakob in Innsbruck”